gherghin definitie

2 intrări

10 definiții pentru gherghin

gherghín (păducel) s. m., pl. gherghíni
gheorghín v. gherghin
gherghín/gheorghín (păducel) s. m., pl. gherghíni/gheorghíni
GHERGHÍN s. v. păducel.
ghiorghin m. arbust spinos din fam. rozaceelor, cu flori albe frumos mirositoare și cu boabe roșii gustoase (Crathaegus oxyacantha). [Origină necunoscută].
gherghín m. (d. gherghină). Păducel.
păducél m., pl. eĭ (lat. *peducellus, var. din pedúculus, păduche, după credința că cine mănîncă fructele luĭ se umple de păduchĭ). Un fel de trandafir sălbatic numit și gheorghin (cratáegus monógyna și oxyacántha), cultivat și pin grădinĭ. O boală care cauzează mare mîncărime la tălpĭ la ceĭ ce umblă cu picĭoarele goale și care se vindecă pin spălăturĭ cu oțet. (Se uzitează și la sing. și la pl.). Pl. Olt. Rîĭe la vite.
gherghin s. v. PĂDUCEL.
Gherghin, -a, -ar, -ica, -oiu v. Gheorghie II 11.
CRATAEGUS L., GHERGHIN, PĂDUCEL, fam. Rosaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 95 specii, arbori și arbuști înalți cu ramuri spinoase, deseori și trunchiurile. Frunze simple, serate, întregi sau lobate, Complet-penat-nervate, la bază cu stipele. înflorește în mai. Flori hermafrodite, albe, roz sau roșii (pe tip 5, stamine roșietice) în. fascicule sau corimbe, rar solitare. Fructul, drupă falsă, corai sau roz, cu 1-5 sîmburi. Nu este pretențios față de sol, rezistă la secetă și pretenții medii față de lumină.

gherghin dex

Intrare: gherghin
gheorghin substantiv masculin
gherghin substantiv masculin
Intrare: Gherghin
Gherghin