GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef.

GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală (1) pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef.

GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată; p. ext. țesătură în lucru întinsă pe un asemenea cadru. Lucra la gherghef broderii pentru o prietenă. PAS, Z. I 141. Rar venea adierea slăbită a unui cîntec de fată, care lucra undeva, la o fereastră, plecată asupra gherghefului. SADOVEANU, O. II 324. Să nu uiți ca să aduci aici ghergheful cel cu turcu călare. ALECSANDRI, T. I 37.

gherghéf s. n., pl. gherghéfuri

gherghéf s. n., pl. gherghéfuri

GHERGHÉF s. (reg.) război. (Lucrează la ~.)

gherghéf (gherghéfuri), s. n. – Cadru de lemn pentru brodat. Tc. gergef (Șeineanu, II, 180; Lokotsch 1091), cf. bg. gergev.

GHERGHÉF ~uri n. 1) Cadru constând din două cercuri concentrice de lemn sau de metal, pe care se întinde o bucată de pânză pentru a fi brodată. 2) Țesătură întinsă pe un asemenea cadru. /<turc. gergef

gherghef n. cadru pătrat de lemn pentru brodat: bogatele cusături pe gherghefuri OD. [Turc. GHERGHEF, lit. locul unde se lucrează, atelier].

gherghéf n., pl. urĭ (turc. gergef, gerkef, d. pers. kiar-giah, gherghef). Dreptunghĭ saŭ cerc de lemn pe care femeile întind pînza și brodează.

GHERGHEF s. (reg.) război. (Lucrează la ~.)