Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru gheret─â

GHER├ëT─é, gherete, s. f. 1. Construc╚Ťie mic─â (de lemn) ├«n care se poate ad─âposti o santinel─â, un paznic etc. 2. Construc╚Ťie mic─â, cu o singur─â ├«nc─âpere, f─âcut─â din materiale u╚Öoare, ├«n care se v├ónd alimente, ziare etc.; chio╚Öc, tonet─â. ÔÇô Din fr. gu├ęrite.
GHER├ëT─é, gherete, s. f. 1. Construc╚Ťie mic─â (de lemn) ├«n care se poate ad─âposti o santinel─â, un paznic etc. 2. Construc╚Ťie mic─â, cu o singur─â ├«nc─âpere, f─âcut─â din materiale u╚Öoare, ├«n care se v├ónd alimente, ziare etc.; chio╚Öc, tonet─â. ÔÇô Din fr. gu├ęrite.
GHER├ëT─é, gherete, s. f. 1. Construc╚Ťie mic─â (mai ales de lemn) ├«n care se poate ad─âposti o santinel─â sau un paznic, ├«n care st─â conduc─âtorul unei locomotive etc. Am venit cu Anton dis-de-diminea╚Ť─â ╚Öi trecem pe la sentinelele care au gherete sus, pe zid, st─âp├«nind curtea ├«nchisorii. SADOVEANU, O. VI 284. ├Än dreptul v─âmii, l├«ng─â ghereta care da o iluzie de umbr─â, un gr─ânicer la post pirotea ├«n picioare, rezemat de arm─â. BART, E. 19. 2. Chio╚Öc (├«n care se v├«nd alimente, ziare etc.).
gher├ęt─â s. f., g.-d. art. gher├ętei; pl. gher├ęte
gher├ęt─â s. f., pl. gher├ęte
GHERÉTĂ s. v. chioșc.
GHER├ëT─é s.f. 1. Ad─âpost mic (construit de obicei din lemn) al unei santinele sau al unui paznic. 2. Chio╚Öc de alimente, de ziare etc. [< fr. gu├ęrite].
GHER├ëT─é s. f. 1. ad─âpost mic (din lemn) al unei sentinele sau al unui paznic. 2. chio╚Öc de alimente, de ziare etc. (< fr. gu├ęrite)
gher├ęt─â (gher├ęte), s. f. ÔÇô 1. Construc╚Ťie mic─â ├«n care se poate ad─âposti un paznic. ÔÇô 2. Chio╚Öc, tonet─â. ÔÇô Var. (rar) gherit─â. Fr. gu├ęrite.
GHER├ëT─é ~e f. 1) Construc╚Ťie mic─â din sc├ónduri, care serve╚Öte drept ad─âpost pentru un paznic sau pentru o santinel─â. 2) Construc╚Ťie mic─â (pe strad─â, ├«n g─âri etc.), prev─âzut─â cu o fereastr─â prin care se vinde marfa (reviste, ╚Ťig─âri etc.); chio╚Öc. /<fr. gu├ęrite
gheret─â f. mic─â ├«nc─âpere unde st─â sentinela (= fr. gu├ęrite).
*gher├şt─â f., pl. e (fr. gu├ęrite, d. gu├ęrir, a ap─âra, a vindeca. V. garez). Mic─â barac─â ├«n care ├«ncape un om ├«n pic─şoare ╚Öi care serve╚Öte de ad─âpost santinelelor. ÔÇô Fals gheret─â.
GHERETĂ s. chioșc, tonetă. (O ~ de pîine.)

Gheret─â dex online | sinonim

Gheret─â definitie

Intrare: gheret─â
gheret─â substantiv feminin