Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru gheografie

GEOGRAF├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â ╚Öi descrie ├«nveli╚Öul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ÔŚŐ Geografie lingvistic─â = metod─â de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, ├«n care fenomenele de limb─â ├«nregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęographie, lat. geographia.
GEOGRAF├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â ╚Öi descrie ├«nveli╚Öul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ÔŚŐ Geografie lingvistic─â = metod─â de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, ├«n care fenomenele de limb─â ├«nregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęographie, lat. geographia.
GEOGRAF├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul ╚Öi cu descrierea regiunii scoar╚Ťei p─âm├«ntului din punct de vedere fizic, economic, politic etc. Profesor de geografie. Ôľş Geografia este una dintre cele mai populare ramuri ale ╚Ötiin╚Ťei. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2805. ÔŚŐ Geografie uman─â (sau antropologic─â) v. uman. Geografie economic─â v. economic. Geografie fizic─â v. fizic. Geografie politic─â v. politic. Geografie lingvistic─â = metod─â de cercetare a limbii, bazat─â pe stabilirea, prin anchete pe teren, a ariilor de r─âsp├«ndire ale fenomenelor lingvistice, consemnarea ├«n h─âr╚Ťi ╚Öi studierea lor. Marea descoperire a geografiei lingvistice a fost l─âmurirea istoriei cuvintelor. ROSETTI, S. L. 14. ÔÇô Pronun╚Ťat:. geo-. - Variant─â: (├«nvechit) gheograf├«e (RUSSO, S. 95) s. f.
GHEOGRAF├ŹE s. f. v. geografie.
geograf├şe (ge-o-gra-) s. f., art. geograf├şa, g.-d. geograf├şi, art. geograf├şei
geograf├şe s. f. (sil. ge-o-), art. geograf├şa, g.-d. geograf├şi, art. geograf├şei
GEOGRAF├ŹE s. geografia animalelor v. zoogeografie; geografia popula╚Ťiei v. antropogeografie; geografie antropologic─â v. antropogeografie; geografie uman─â v. antropogeografie.
GEOGRAF├ŹE s.f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â ╚Öi descrie ├«nf─â╚Ťi╚Öarea scoar╚Ťei P─âm├óntului ╚Öi fenomenele care se produc la suprafa╚Ťa ei. ÔŚŐ Geografie lingvistic─â = metod─â de cercetare a fenomenelor de limb─â prin stabilirea pe baz─â de anchete pe teren a ariilor lor de r─âsp├óndire. [Gen. -iei, var. gheografie s.f. / cf. fr. g├ęographie, lat. geographia < gr. ge ÔÇô p─âm├ónt, graphein ÔÇô a scrie].
GHEOGRAF├ŹE s.f. v. geografie.
GEOGRAF├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â ╚Öi descrie scoar╚Ťa terestr─â cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. ╚Öi fenomenele care se produc la suprafa╚Ťa ei. ÔÖŽ ~ uman─â = antropogeografie; ~ lingvistic─â = metod─â de cercetare a fenomenelor de limb─â prin stabilirea ariilor lor de r─âsp├óndire pe baz─â de anchete pe teren; geolingvistic─â. (< fr. g├ęographie, lat. geographia)
GEOGRAF├ŹE f. 1) ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul ├«nveli╚Öului globului p─âm├óntesc sub toate aspectele (fizic, biologic, social etc.). ~ economic─â. ~ fizic─â. 2) R─âsp├óndire a ceva pe un teritoriu. /<fr. g├ęographie, lat. geographia
geografie f. 1. descrierea p─âm├óntului ╚Öi a p─âr╚Ťilor sale: geografie fizic─â, economic─â, politic─â; 2. oper─â ce trateaz─â despre aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â: Geografia lui Strabon.
*geograf├şe f. (vgr. geographia, d. geo- ╚Öi grafie). Descrierea p─âm├«ntulu─ş din punctu de vedere al solulu─ş, al clime─ş ╚Ö. a. (geografie fizic─â), al produc╚Ťiunilor solulu─ş (economic─â), al raselor, limbilor, frontierelor, institu╚Ťiunilor (politic─â), al istorii─ş (istoric─â), al forme─ş ╚Öi loculu─ş (rangulu─ş) p─âm├«ntulu─ş ├«ntre planete (matematic─â). Carte care descrie p─âm├«ntu: Geografia lu─ş Strabone. ÔÇô ╚śi -├ífie (dup─â rus.).
GEOGRAFIE s. geografia popula╚Ťiei = antropogeografie, geografie uman─â; geografie uman─â = antropogeografie, geografia popula╚Ťiei.
geograf├şe-biolog├şe s. f. Dubl─â specializare, ├«n geografie ╚Öi biologie ÔŚŐ ÔÇ×Toate sunt construite ├«n atelierul ╚Öcolii de c─âtre elevi ╚Öi mai╚Ötri, sub ├«ndrumarea profesorului de geografie-biologie S. V. Z. Rezultatele ob╚Ťinute de micii cercet─âtori ai cercului de geografie-meteorologie n-au ├«nt├órziat s─â dep─â╚Öeasc─â grani╚Ťele ╚Öcolii.ÔÇŁ Sc. 2 X 73 p. 4 (din geografie + biologie)
geograf├şe-meteorolog├şe s. f. 1973 Specializare ├«n geografie ╚Öi meteorologie v. geografie-biologie (din geografie + meteorologie)
GEOGRAF├ŹE (< fr.; {s} geo- + gr. graphein ÔÇ×a scrieÔÇŁ) s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care are ca obiect de studiu ├«nveli╚Öul terestru ├«n mod complex; descrie ╚Öi explic─â aspectele statice ╚Öi fenomenele dinamice desf─â╚Öurate ├«ntr-o str├óns─â interdependen╚Ť─â cu cele patru ├«nveli╚Öuri planetare (atmosfer─â, litosfer─â, hidrosfer─â, biosfer─â), sub influen╚Ťa energiei radiante ce vine de la Soare (caloric─â, luminoas─â), a for╚Ťei gravita╚Ťionale (terestre ╚Öi universale) ╚Öi a for╚Ťei Coriolis. Analizeaz─â fie interac╚Ťiunea elementelor ce compun geosfera extern─â (g. general─â) fie aspectele regionale ale ├«mbin─ârii acestora (g. regional─â). Numele de g. a fost folosit pentru prima dat─â de Eratostene, care i-a dat un sens matematic (definirea ╚Öi m─âsurarea formelor ╚Öi dimensiunilor P─âm├óntului). ├Än ultimele decenii au ap─ârut subramuri noi: g. social─â (studiul popula╚Ťiei, al a╚Öez─ârilor ╚Öi al activit─â╚Ťilor sociale; echivalent─â cu g. uman─â ├«n Europa ╚Öi g. cultural─â ├«n S.U.A.), g. resurselor (studiul reparti╚Ťiei teritoriale a resurselor de sol ╚Öi subsol ╚Öi rolul lor ├«n dezvoltarea economic─â), g. sistematic─â (abordeaz─â geografic Terra prin prezentarea elementelor fizice, biotice, economice, istorice etc.), g. aplicat─â (r─âspunde unor probleme precise utiliz├ónd cercetarea fundamental─â) etc. ÔŚŐ G. fizic─â studiaz─â ├«nveli╚Öul terestru cu cele patru componente ale sale, ca factori ╚Öi produse ale ├«ntregii planete. Se subdivide ├«n: g. fizic─â general─â, g. atmosferei (climatologie), g. apelor (hidrogeografia), g. formelor de teren (geomorfologia), biogeografia (care se ├«mparte la r├óndui ei ├«n g. plantelor ÔÇô fitogeografia ╚Öi g. animalelor ÔÇô zoogeografia), g. solurilor (pedologia). G. economic─â cerceteaz─â, la scar─â planetar─â sau regional─â, ├«nveli╚Öul terestru sub aspectul producerii bunurilor necesare ├«ntre╚Ťinerii ╚Öi dezvolt─ârii popula╚Ťiei globului, urm─ârind reparti╚Ťia teritorial─â a produc╚Ťiei, condi╚Ťiile ╚Öi particularit─â╚Ťile ei concrete de dezvoltare. ÔÖŽ G. istoric─â (geoistoria) = ramur─â a g. care reconstituie peisaje trecute, prin urm─ârirea modific─ârilor geografice ╚Öi a modului cum acestea au contribuit la dezvoltarea istoric─â a unui anumit teritoriu. G. medical─â, studiaz─â influen╚Ťa mediului ├«nconjur─âtor asupra s─ân─ât─â╚Ťii omului ╚Öi distribuirea bolilor pe P─âm├ónt. G. politic─â, studiaz─â devenirea istoric─â a h─âr╚Ťii politice a lumii, evolu╚Ťia politic─â a ╚Ť─ârilor ├«n raport cu particularit─â╚Ťile lor geografice ╚Öi cu consecin╚Ťele acestora asupra structurilor socio-economice. 2. (LINGV.) G. lingvistic─â = metod─â de cercetare, pe baza h─âr╚Ťilor lingvistice, a fenomenelor de limb─â, care stabile╚Öte aria de r─âsp├óndire a acestora.
GEO- ÔÇ×p─âm├«nt, sol, teren, terestru, teluricÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ge ÔÇ×p─âm├«ntÔÇŁ > fr. g├ęo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geo-. Ôľí ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre evolu╚Ťia globului terestru ╚Öi dezvoltarea vie╚Ťii; ~biont (v. -biont), s. n., organism vegetal care tr─âie╚Öte permanent ├«n sol; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Embrion cu germina╚Ťie subteran─â. 2. Stolon subteran; ~cancerologie (v. cancero-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â interdependen╚Ťa dintre cancer ╚Öi condi╚Ťiile geografice; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen prezent la unele plante care, dup─â fecunda╚Ťie, ├«╚Öi afund─â floarea ├«n p─âm├«nt, unde se dezvolt─â fructele; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., (despre plante) care se curbeaz─â dirij├«nd fructul ├«n p─âm├«nt; ~centric (v. -centric), adj., 1. Care este raportat la centrul p─âm├«ntului. 2. Care are globul terestru drept centru; ~claz─â (v. -claz─â), s. f., ruptur─â mare ├«n scoar╚Ťa terestr─â; sin. litoclaz─â; ~cratic (v. -cratic), adj., referitor la mi╚Öc─ârile tectonice de ridicare ╚Öi de cobor├«re a scoar╚Ťei, manifestate prin regresiunea ╚Öi transgresiunea apelor marine; ~criologie (v. crio-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â zonele de ├«nghe╚Ť ale p─âm├«ntului; ~criptofite (v. cripto-, v. -fit), s. f. pl., plante care se ├«nmul╚Ťesc prin muguri subterani; ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., ramur─â a geologici care se ocup─â cu m─âsurarea timpului istoric ╚Öi cu stabilirea succesiunii fenomenelor geologice; ~dezie (v. -dezie), s. f., disciplin─â care studiaz─â forma ╚Öi dimensiunile p─âm├«ntului ╚Öi tehnica reprezent─ârii cartografice a suprafe╚Ťei lui; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la modific─ârile suferite de scoar╚Ťa terestr─â sub ac╚Ťiunea diferi╚Ťilor agen╚Ťi externi; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologia p─âm├«ntului; ~ecotip (v. eco-1, v. -tip), s. n., ecotip geografic stabilizat; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor fa╚Ť─â de for╚Ťa de gravita╚Ťie; ~fag (v. -fag), adj., care se hr─âne╚Öte cu p─âm├«nt; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare patologic─â de p─âm├«nt; ~fil (v. -fil1), adj., (despre un organ vegetal) care cre╚Öte subteran; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care ├«n perioada repausului vegetativ sau ├«n condi╚Ťii nefavorabile continu─â s─â supravie╚Ťuiasc─â numai prin organele subterane; ~fon (v. -fon), s. n., instrument folosit ├«n prospec╚Ťiunile geologice pentru recep╚Ťionarea undelor sonore; ~gen (v. -gen1), adj., (despre agen╚Ťi patogeni) care p─âtrunde din sol ├«n organele plantei; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a p─âm├«ntului; ~genie (v. -genie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â originea ╚Öi formarea p─âm├«ntului; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., disciplin─â care are ca obiect de studiu compozi╚Ťia mineralogic─â ╚Öi resturile florei ╚Öi faunei p─âm├«ntului; ~gonie (v. -gonie), s. f., formare a p─âm├«ntului; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care descrie ╚Öi studiaz─â scoar╚Ťa terestr─â, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc.; ~id (v. -id), s. n., corp geometric reprezent├«nd forma teoretic─â a p─âm├«ntului, redus─â la nivelul oceanelor; ~izoterm─â (v. izo-, v. -term), s. f., linie care une╚Öte pe o hart─â puncte cu aceea╚Öi temperatur─â din scoar╚Ťa terestr─â; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a p─âm├«ntului; ~lit (v. -lit1), s. n., zeolit*; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â modul de formare, structura ╚Öi istoria dezvolt─ârii p─âm├«ntului; ~mal (v. -mal), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu dezvoltare orizontal─â, ca rezultat al ac╚Ťiunii for╚Ťei de gravita╚Ťie. 2. (Despre plante) Care prezint─â organe t├«r├«toare; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramur─â a matematicii care studiaz─â formele ╚Öi propriet─â╚Ťile figurilor spa╚Ťiale; ~metrografie (v. metro-2, v. -grafie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul g─âsirii unei solu╚Ťii c├«t mai simple, dar exacte, a unei probleme de construc╚Ťie geometric─â; ~metru (v. -metru1), s. m. ╚Öi f., 1. Specialist ├«n geometrie. 2. Topograf; ~morfic (v. -morfic), adj., referitor la forma globului p─âm├«ntesc; ~morfie (v. -morfie), s. f., parte a geodeziei care se ocup─â cu studiul figurii p─âm├«ntului; ~morfogenez─â (v. morfo-, v. -genez─â), s. f., proces de apari╚Ťie a formelor de relief ale suprafe╚Ťei terestre; ~morfogenie (v. morfo-, v. -genie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â originea formelor de relief de pe p─âm├«nt; ~morfolog (v. morfo-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geomorfologie; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., parte a geografiei fizice care studiaz─â forma ╚Öi evolu╚Ťia reliefului scoar╚Ťei terestre; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., influen╚Ť─â morfogenetic─â a for╚Ťei de gravita╚Ťie asupra organelor vegetale; ~nastie (v. -nastie), s. f., fenomen biologic de curbare sau de r─âsucire a organelor vegetale spre p─âm├«nt; ~nemie (v. -nemie), s. f., ramur─â a biogeografiei care studiaz─â condi╚Ťiile ╚Öi distribuirea organismelor vegetale ╚Öi animale pe suprafa╚Ťa terestr─â; ~nictinastie (v. nicti-, v. -nastie), s. f., mi╚Öcare de curbare a plantelor sub influen╚Ťa puterii de gravita╚Ťie pentru luarea pozi╚Ťiei de somn; sin. geonictitropie; ~nictitropie (v. nicti-, v. -tropie), s. f., geonictinastie*; ~nomie (v. -nomie), s. f., studiul legilor fizice dup─â care se produc schimb─ârile scoar╚Ťei terestre; ~oceanografie (v. oceano-, v. -grafie), s. f., geologie marin─â; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â efectele climatului ╚Öi ale mediului ├«nconjur─âtor ├«n apari╚Ťia bolilor; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., fiecare din ├«nveli╚Öurile concentrice care intr─â ├«n componen╚Ťa globului terestru; ~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â morfologia, mineralogia, petrografia ╚Öi speogeneza regiunilor carstice; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Mi╚Öcare de orientare a organelor vegetale ├«n direc╚Ťia for╚Ťei de gravita╚Ťie. 2. Sensibilitate a protoplasmei celulare fa╚Ť─â de for╚Ťa de gravita╚Ťie; ~termic (v. -termic), adj., referitor la c─âldura intern─â a p─âm├«ntului; ~termie (v. -termie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul varia╚Ťiilor termice ale p─âm├«ntului, ├«n raport cu ad├«ncimea lui; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru cu care se m─âsoar─â temperatura solului; ~tip (v. -tip), s. n., popula╚Ťie cu caractere particulare, rezultate ale selec╚Ťiei, ├«n anumite condi╚Ťii de mediu; ~trofie (v. -trofie), s. f., cre╚Ötere unilateral─â ╚Öi inegal─â a unui organ datorit─â pozi╚Ťiei luate ├«n urma puterii de gravita╚Ťie; sin. geotrofism; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care prezint─â mi╚Öc─âri de curbare ├«n direc╚Ťia razei p─âm├«ntului, sub influen╚Ťa gravita╚Ťiei; ~xen (v. xen), adj., (despre animale) care tr─âie╚Öte majoritatea timpului la suprafa╚Ťa solului.

Gheografie dex online | sinonim

Gheografie definitie

Intrare: geografie
gheografie substantiv feminin (numai) singular
geografie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: ge-o-gra-fi-e