ghem definitie

22 definiții pentru ghem

GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game.
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (2). [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set (1). [Scris și: game și pron. în acest caz: gheim, cf. pronunției din engl.[1]] – Din engl. game.
GHEM, gheme, s. n. 1. Rotocol în formă de minge sau de ou, format prin depănarea sforii sau a firelor de lînă, de cînepă etc. Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77. S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depăna. Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a strînge ca un ghem, a face mototol. Batistă făcută ghem. ▭ În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12. A se face ghem = a se strînge ca un ghem, a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat, ghemuit. Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem? EMINESCU, N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (urmînd după ierbar și ciur), ai cărui pereți dinăuntru sînt căptușiți cu multe foițe; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoașă, gheb. Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate!» BELDICEANU, P. 54. – Pl. și: ghemuri (DUMITRIU, N. 81).
game v. ghem2
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghem (de lână, ață etc. ) s. n., pl. ghéme
ghem (sport) s. n., pl. ghémuri
GHEM s. v. foios.
GAME s.n. v. ghem.
GHEM s.n. (Sport) Etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis; joc. [Pl. -muri, scris și game. / < engl. game].
GHEM s. n. (sport) etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis. (< engl. game)
ghem (ghéme), s. n.1. Obiect de formă rotundă, rezultat din depănarea unor fire. – 2. Cocoloș, bulgăre. – 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. – Mr. gl’om, gl’em, megl., istr. gl’em. Lat. glǒmus, prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich, Consonantismus, II, 59; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 711; Candrea-Dens., 734; REW 3801; DAR; Philippide, II, 643; Iordan, ZRPh., LVI, 230; Graur, Revue de Philologie, XI, 267; Rosetti, I, 57), cf. alb. ljëms, it. ghiomo (ven. gemo). Totuși, modificarea vocalismului s-ar putea explica și ca rezultat specific limbii rom., pe baza lui *ghiom, cf. mr. gl’om, it. ghiomo, prin intermediul unei asimilări produse la pl. *ghiome › gheme. Cf. sl. glenŭ, pol. glon, pe care Berneker 301 le derivă de la același etimon lat. Der. ghemotoc, s. n. (ghem, cocoloș; obiect mototolit), cu var. etimologice ghiomotoc și cele expresive ghemoltoc, glomotoc, ciomîltoc; ghemui, vb. (a ghemotoci, a face ghem); ghemoșat, adj. (strîns, ghemuit); ghemejat, adj. (ghemuit); ghemîrdîc (var. ghemîrdoc), s. m. (mucos, țînc, puști), cu suf. expresiv; înghemui, vb. (a ghemui; a îngrămădi), al cărui ultim sens, care apare la unii scriitori moderni, de ex. la Bassarabescu, pare urmarea unei confuzii cu înghesui; (în)ghemuială, s. f. (acțiunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc), s. m. (pitic, năpîrstoc), formație paralelă lui ghimîrdic, cu o confuzie între ghem și gheb; ghibiroancă, s. f. (cartof); ghibirdeci, s. m. (pitic, pigmeu).
GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin înfășurare de fire. ~ de ață. ~ de lână. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegătoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus
ghem n. 1. glob de ață sau de tort; 2. numele unei părți din stomacul rumegătoarelor; 3. constipația vitelor. [Lat. GLOMUS].
ghem n., pl. (est) urĭ și (vest și Cov.) e (lat. *glemus îld. glomus, ghem, rudă cu globus, glob; it. ghiomo, ghem. V. gheb și aglomerez). Mototol de ață orĭ de sfoară înfășurată în regulă în formă de glob. V. păpușă.
GHEM s. (ANAT.) foios. (~ al stomacului rumegătoarelor.)
GHEM subst. 1. Gheme (Ard). 2. Ghemuleț (16 B III 362). 3. Cf. Ghemin (AO XI 217). 4. Ghimicea, P., olt. (Î Div); Ghimicești s. < ghimiciu „om scund” < ghem (DLR).
a face ghem expr. a bate tare.
a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.

ghem dex

Intrare: ghem (ghemotoc)
ghem 1 pl. -e substantiv neutru
ghem 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: ghem (sport)
ghem 2 pl. -uri substantiv neutru
game substantiv neutru
  • pronunție: gheĭm
Intrare: Ghem
Ghem