gaizer sn[1] vz gheizer modificată

GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser.

GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.

GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și abur, situat în regiuni vulcanice, care izbucnește pînă la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Pronunțat: ghei-.

ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere

ghéizer s. n. (sil. ghei-), pl. ghéizere

GHÉIZER s.n. Izvor de apă fierbinte de origine vulcanică, care izbucnește periodic. [Pron. ghei-. / < fr., engl. geyser < cuv. islandez].

GHÉIZER s. n. izvor artezian natural de apă fierbinte, de origine vulcanică. (< fr., engl. geyser)

GHÉIZER ~e n. Izvor intermitent generat de un vulcan, care, la anumite intervale de timp, aruncă în afară apă fierbinte și vapori. /<fr., engl. geyser

GHÉIZER (< fr., engl.; {s} islandez geysir) s. n. Izvor termal, intermitent, situat într-o regiune vulcanică, a cărui apă are înainte de țâșnire temperatura de peste 100°C și este azvârlită pe verticală, în coloană, până la 40 m înălțime (vaporii până la 150 m). Se formează datorită vaporizării bruște a apei supraîncălzite care, în anumite condiții subterane, este ținută un timp în stare de suprafuziune; g. erup la intervale de timp variate, cu debite diferite și cu presiuni până la zeci de atmosfere; depun cruste vălurite de gheizerit care uneori alternează cu limonitul. Sunt cunoscuți g. în Islanda, Noua Zeelandă, S.U.A. (Parcul Național Yellowstone), Federația Rusă (Kamceatka). Cele mai mari g. din lume; Old Faithful (S.U.A.) și Waimangu (Noua Zeelandă).