GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os.

GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os.

GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, adj. 1. Cu gheb în spate; cocoșat, gheboșat. De-i ghebos, Urîcios, Îi zici nostim și mumos (= frumos). ALECSANDRI, T. I 130. 2. Încovoiat, gîrbovit. Zării... înfățișarea gheboasă, plecată înainte și cu capul gol a călugărului meu. HOGAȘ, M. N. 123. Sta ghebos și zgribulit. PĂSCULESCU, L. P. 29.

ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse

ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. sg. gheboásă, pl. gheboáse

GHEBÓS adj. 1. v. cocoșat. 2. v. gârbovit.

GHEBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are gheb; cu gheb; cocoșat. 2) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); gârbov; grebănos. /gheb + suf. ~os

ghebos a. Mold. cocoșat: un prichindel de om șchiop și cam ghebos CAR.

ghebós, -oásă adj. și s. (d. gheb). Cu gheb, cocoșat: om ghebos.

GHEBOS adj. 1. (MED.) cifos, cocoșat, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. gheboșat, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bătrînețe.)

ghebós, -oásă, gheboși, -oase, adj. – Cocoșat, îndoit. – Din gheb + suf. -os (DER, DEX, MDA).