GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.

GHEBOȘÁT2, -Ă, gheboșați, -te, adj. (Despre oameni) Care are spinarea adusă, încovoiată, gârbovită (din cauza greutății pe care o poartă, a durerii, a bătrâneții etc.). ♦ (Rar) Cocoșat. [Var.: gheboșít, -ă adj.] – V. gheboșa.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.

GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.

GHEBOȘÁT2, -Ă, gheboșați, -te, adj. (Despre oameni) Care are spinarea adusă, încovoiată, gârbovită (din cauza greutății pe care o poartă, a durerii, a bătrâneții etc.). ♦ (Rar) Cocoșat. [Var.: gheboșít, -ă adj.] – V. gheboșa.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.

GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboșí,, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.

GHEBOȘÁT, -Ă, gheboșați, -te, adj. 1. Cocoșat; p. ext. gîrbovit (de bătrînețe). [În] spate cocoșat, În piept gheboșat. TEODORESCU, P. P. 648. 2. Adus de spate, încovoiat. Bătrînii au plecat pe urmă, gheboșați. PAS, Z. III 36. Sta strîmb și puțintel gheboșat în șa. SADOVEANU, Z. C. 325. – Variante: gheboșít, -ă, îngheboșát, -ă (SADOVEANU, P. 100) adj.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat.

ÎNGHEBOȘÁT, -Ă adj. v. gheboșat.

!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se

gheboșá vb., ind. prez. 1 gheboșéz, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșéze; ger. gheboșând

GHEBOȘÁ vb. v. gârbovi.

GHEBOȘÁT adj. 1. v. cocoșat. 2. v. gârbovit.

A se gheboșa ≠ a se îndrepta

A GHEBOȘÁ ~éz tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos

A SE GHEBOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos

gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța l-a gheboșat. V. refl. S’a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.

GHEBOȘA vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de tot de bătrînețe.)

GHEBOȘAT adj. 1. (MED.) cifos, cocoșat, ghebos, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. ghebos, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bătrînețe.)