gheboși definitie

26 definiții pentru gheboși

GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os.
GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os.
GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, adj. 1. Cu gheb în spate; cocoșat, gheboșat. De-i ghebos, Urîcios, Îi zici nostim și mumos (= frumos). ALECSANDRI, T. I 130. 2. Încovoiat, gîrbovit. Zării... înfățișarea gheboasă, plecată înainte și cu capul gol a călugărului meu. HOGAȘ, M. N. 123. Sta ghebos și zgribulit. PĂSCULESCU, L. P. 29.
GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboșí,, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. sg. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșá vb., ind. prez. 1 gheboșéz, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșéze; ger. gheboșând
GHEBÓS adj. 1. v. cocoșat. 2. v. gârbovit.
GHEBOȘÁ vb. v. gârbovi.
A se gheboșa ≠ a se îndrepta
GHEBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are gheb; cu gheb; cocoșat. 2) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); gârbov; grebănos. /gheb + suf. ~os
A GHEBOȘÁ ~éz tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos
A SE GHEBOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos
ghebos a. Mold. cocoșat: un prichindel de om șchiop și cam ghebos CAR.
ghebós, -oásă adj. și s. (d. gheb). Cu gheb, cocoșat: om ghebos.
gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța l-a gheboșat. V. refl. S’a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.
GHEBOS adj. 1. (MED.) cifos, cocoșat, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. gheboșat, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bătrînețe.)
GHEBOȘA vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de tot de bătrînețe.)
ghebós, -oásă, gheboși, -oase, adj. – Cocoșat, îndoit. – Din gheb + suf. -os (DER, DEX, MDA).
ghebos, gheboși s. m. (șc.) nota doi.

gheboși dex

Intrare: ghebos (adj.)
ghebos 1 adj. adjectiv
Intrare: gheboșa
gheboși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
gheboșa conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv
Intrare: ghebos (s.m.)
ghebos 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul