GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboșí,, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.

GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa.

!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se

gheboșá vb., ind. prez. 1 gheboșéz, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșéze; ger. gheboșând

GHEBOȘÁ vb. v. gârbovi.

A se gheboșa ≠ a se îndrepta

A GHEBOȘÁ ~éz tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos

A SE GHEBOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos

gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța l-a gheboșat. V. refl. S’a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.

GHEBOȘA vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de tot de bătrînețe.)