Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru gheb─â

ch├ęb─â sf vz gheb─â
ch├ębe sf vz gheb─â
GHEB2 s. n. v. gheb─â.
GH├ëB─é, ghebe, s. f. Manta ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â, ├«mpodobit─â cu g─âitane. [Var.: gheb s. n., ghebe├í s. f.] ÔÇô Din tc. kebe.
GHEBEÁ s. f. v. ghebă.
GHEB2 s. n. v. gheb─â.
GH├ëB─é, ghebe, s. f. Manta ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â, ├«mpodobit─â cu g─âitane. [Var.: gheb s. n., ghebe├í s. f.] ÔÇô Din tc. kebe.
GHEBEÁ s. f. v. ghebă.
CHEB s. n. v. gheb─â.
CHÉBĂ s. f. v. ghebă.
GH├ëB─é, ghebe, s. f. (Regional) Manta ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â (de ╚Öiac, p├«sl─â sau aba), ├«mpodobit─â, de obicei, cu g─âitane; zeghe, dulam─â. Catane sp─ât─âre╚Öti, ├«mbr─âcate: cu mintene, poturi (n─âdragi) ╚Öi ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-╚Öi-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. ÔÇô Variante: ch├ęb─â, (Mold.) ghebe├í, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANG─é, A. 161), s. n.
GHEBEÁ s. f. v. ghebă.
gh├ęb─â (manta) s. f., g.-d. art. gh├ębei; pl. gh├ębe
gh├ęb─â (manta) s. f., g.-d. art. gh├ębei; pl. gh├ębe
GHÉBĂ s. v. zeghe.
gh├ęb─â (gh├ębe), s. f. ÔÇô Manta ╚Ť─âr─âneasc─â de postav. ÔÇô Var. cheb(e). Tc. kebe (╚śeineanu, II, 102). Pare dublet de la gub─â.
GH├ëB─é ~e f. ├«nv. Manta lung─â, confec╚Ťionat─â din aba sau din ╚Öiac, purtat─â la ╚Ťar─â. /<turc. kebe
ch├ębe s.n.[1] (reg., ├«nv.) hain─â de p├ósl─â ├«nflorat─â cu g─âitane, purtat─â de haiduci, de ╚Ť─âranii ardeleni ╚Öi apoi de surugii.
chebe f. hain─â de p├ósl─â ├«nflorat─â cu g─âitane, purtat─â ├«nainte de haiduci, iar ├«n timpul din urm─â de ╚Ť─âranii ardeleni ╚Öi m├ói ales de surugii (la ace╚Ötia cu figuri pe tot c├ómpul hainei): cu chebe ro╚Öii pe spate POP. Azi chebea e aproape disp─ârut─â. [Turc. KEB├ł, p├ósl─â groas─â, de unde ╚Öi forma munteneasc─â gheb─â].
ghebă f. V. chebe: panduri cu ghebe și cu poturi POP.
ch├ębe (est) ╚Öi gheb─â (vest) f. (turc. kebe, kaba, p├«sl─â, manta de p├«sl─â; bg. kebe, ung. guba. V. caban─â 1). Manta ╚Ť─âr─âneasc─â de ╚Öiac bl─ânit─â (or─ş ╚Öi nebl─ânit─â) ornat─â de ordinar cu g─âitane. V. bobo┼ş ╚Öi zeghe.
gh├ęb─â f., pl. e (turc. kaba ╚Öi kebe, ung. guba). V. chebe.
gheb─â s. v. ZEGHE.
a avea clon╚Ťar la gheb─â expr. (intl. ÔÇô d. o cas─â) a avea c├óine de paz─â

Gheb─â dex online | sinonim

Gheb─â definitie

Intrare: gheb─â
gheb─â substantiv feminin
ghebea substantiv feminin
cheb substantiv neutru
cheb─â substantiv feminin
chebe substantiv feminin
gheb 2 pl. -e substantiv neutru