gheabă definitie

16 definiții pentru gheabă

GHEÁBĂ s. f. v. gheb1.
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).
GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).
!ghéabă (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
!ghéabă-de-brád s. f., g.-d. art. ghébei-de-brád; pl. ghébe-de-brád
!ghéabă-de-pădúre s. f., art. ghébei-de-pădúre; pl. ghébe-de-pădúre
ghébe (ciuperci) s. f. pl.
GHÉBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opintici (pl.), popinci (pl.).
gheb (-buri), s. n.1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla < *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), vb. (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).
GHÉBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, având picior gălbui sau brun cu un inel alb împrejur și pălărie galbenă-brună, care crește pe tulpina arborilor, provocând putrezirea lemnului. ~ de brad ciupercă comestibilă, având picior lung, subțire și pălărie albă, cărnoasă. ~ de pădure ciupercă comestibilă cu pălărie de culoare roșiatică sau brună, catifelată. /Din gheb
ghebe f. pl. ciuperci comestibile cari, fiind parazite, sunt stricăcioase arborilor (Amilaria mellea). [Origină necunoscută].
gheábă (saŭ ghebă?) f., pl. e (bg. gyba, cĭupercă, burete; sîrb. gúba, rus. gubá, vsl. gomba). Vest. Est. Numele maĭ multor cĭupercĭ bune de mîncat (lepióta clipeolária saŭ agáricus clipeolarius, collýbia [saŭ agáricus] lóngipes și armillária méllea saŭ agáricus mélleus), numite în nord și opinticĭ. V. dreahlă.
ghébe f., pl. V. gheabă.
GHEBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opintici (pl.), popinci (pl.).
gheb, ghebe, s.n. – 1. (bot.) Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). 2. Cocoașă. – Probabil lat. *glibbus (formă metatizată a lui *glibb(u)lus < gibbus) (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. göb „cocoașă” (Edelspacher, Candrea, cf. DER).
gheb, ghebe, s.n. – Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). – Probabil din lat. *glibbus (DEX).

gheabă dex

Intrare: gheabă
gheb 2 pl. -e substantiv neutru
gheabă substantiv feminin plural
Intrare: gheabă-de-brad
gheabă-de-brad substantiv feminin
Intrare: gheabă-de-pădure
gheabă-de-pădure substantiv feminin