GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. Afacerist, speculant. Un hain de gheșeftar, Profitor și sabotor... vrea foamete-n popor. TOMA, C. V. 473. Adunătura de gheșeftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. EMINESCU, I. V. 32.

gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári

gheșeftár s. m., pl. gheșeftári

GHEȘEFTÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu gheșefturile; om care umblă după gheșefturi; bișnițar. /gheșeft + suf. ~ar

gheșeftar m. șarlatan.

gheșeftár m. (d. gheșeft). Fam. Om care umblă după gheșefturĭ.

gheșeftar, gheșeftari s. m. afacerist necinstit