gheșeftar definitie

9 definiții pentru gheșeftar

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. Afacerist, speculant. Un hain de gheșeftar, Profitor și sabotor... vrea foamete-n popor. TOMA, C. V. 473. Adunătura de gheșeftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. EMINESCU, I. V. 32.
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftár s. m., pl. gheșeftári
GHEȘEFTÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu gheșefturile; om care umblă după gheșefturi; bișnițar. /gheșeft + suf. ~ar
gheșeftar m. șarlatan.
gheșeftár m. (d. gheșeft). Fam. Om care umblă după gheșefturĭ.
gheșeftar, gheșeftari s. m. afacerist necinstit

gheșeftar dex

Intrare: gheșeftar
gheșeftar substantiv masculin admite vocativul