Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru gheșeft

GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft.
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft.
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. Afacere necinstită; speculă. Burghezia a prefăcut sociețatea după chipul și asemănarea sa: iubirea e marfă, familia-gheșeft. GHEREA, ST. CR. I 71. N-are altă grijă decît căpătuiala și gheșefturile. VLAHUȚĂ, O. A. III 154.
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșéft s. n., pl. gheșéfturi
GHEȘÉFT s. v. afacere, speculație.
GHEȘÉFT s.n. (Peior.) Afacere (necurată, necinstită). [< germ. Geschäft].
GHEȘÉFT s. n. (fam.) afacere (necinstită) (< germ. Geschäft)
gheșéft (gheșéfturi), s. n. – Afacere la care se cîștigă prin mijloace incorecte, speculație. Germ. Geschäft, prin intermediul argoului iudeo-german (Borcea 189). – Der. gheșeftar, s. m. (speculant); gheșeftărie, s. f. (speculație).
GHEȘÉFT ~uri n. fam. Afacere măruntă, necinstită; bișniță. /<germ. Geschäft
gheșeft n. afacere, mai ales neonestă. [Nemț. GESCHÄFT].
gheșéft n., pl. urĭ (cuv. adus de Jidanĭ, d. germ. geschäft). Fam. Afacere, maĭ ales neonestă.
gheșeft s. v. AFACERE. SPECULAȚIE.
gheșéft, gheșefturi, (ghișeft), s.n. – (reg.) Afacere, negustorie, câștig. – Din germ. Geschäft „afacere”, pe filieră evreiască (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
gheșeft, gheșefturi s. n. 1. afacere ilicită măruntă, găinărie 2. afacere profitabilă

gheșeft definitie

gheșeft dex

Intrare: gheșeft
gheșeft substantiv neutru