ghĭorlan definitie

11 definiții pentru ghĭorlan

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi.
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg. și fam.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi.
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Mold.; în limbajul claselor dominante din trecut, spre a marca deosebirea de condiție socială) Țopîrlan, bădăran, țărănoi. Auzi, obrăznicie?... un ghiorlan, c-un petec de pămînt, și uite ce gură face alăturea cu mine! CREANGĂ, A. 155. Florico?... Florico!... parc-aș fi de-o samă cu dînsu!... Da cucoană Florică nu poți să zici, ghiorlane? ALECSANDRI, T. 921.
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlán s. m. (sil. ghior-), pl. ghiorláni
GHIORLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
GHIORLÁN ~i m. depr. fam. Persoană cu apucături grosolane, lipsită de educație; bădăran; țopârlan; necioplit; mitocan; mârlan; tolomac. /Din reg. a ghiorăi
ghiorlán (gherlán), ghiorláni, s.m. (reg. și fam.) 1. țopârlan, golan, mojic, bădăran. 2. guzgan, chițcan, șobolan.
ghiorlan m. Mold. bădăran, mojic: un ghiorlan cu un petec de pământ CR. [Lit. șobolan (v. gherlan)].
ghĭorlán și (Arg.) gherlán m. (rus. gorlán, a. î., d. gorlánitĭ, a răcni, górlo, gîtlej. V. gîrlă. Cp. cu bădăran și mîrlan). 1) Iron. Mojic, țopîrlan (V. golan și ghĭogar). 2) (pin aluz. la glas). Chițcan, guzgan (popondoc ș. a.), numit și gorlan (Munt. est), gurlan (Mold. sud), ghirlan (Dobr.) și gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923, 22).
ghiorlan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

ghĭorlan dex

Intrare: ghiorlan
ghiorlan substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: ghior-lan