Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru ghĭordum

GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum.
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördüm.[1]
GHIORDÚM s. n. (Mold., învechit) Numele unui joc cu 24 de cărți. Și regulat, pînă să-nceapă ghiordumul, își vărsau paraponul pe aceste «persoane fără nici o creștere». VLAHUȚĂ, O. A. III 159. O grămadă de mosafiri se și așezaseră la ghiordum cu Cluceru în mijloc, răsturnat pe sofa. GHICA, S. A. 51.
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordúm s. n. (sil. ghior-), pl. ghiordúmuri
ghiordúm (ghiordúmuri), s. n. – Joc de cărți. – Var. ghiurdum. Tc. ǵördum (Șeineanu, II, 182).
ghiordúm s.n. (înv.) joc cu 24 de cărți, asemănător cu stosul.
ghiordum n. joc cu 24 de cărți care aduce cu stosul (înainte foarte la modă în Moldova): musafirii se așezară la ghiordum GHĬCA. [Turc. GÖRDUM].
ghĭordúm și ghĭurdúm n., pl. urĭ (turc. gördum, „am văzut”). Vechĭ. Un fel de stos (joc de cărțĭ) cu 24 de cărțĭ (Șăin.).

Ghĭordum dex online | sinonim

Ghĭordum definitie

Intrare: ghiordum
ghiordum substantiv neutru
  • silabisire: ghior-dum