GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus.

GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus.

GÉTIC, -Ă, getici, -e, adj. Care este propriu geților, al geților, de geți.

gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice

gétic adj. m., pl. gétici; f. sg. gétică, pl. gétice

GÉTIC adj. v. dac.

GÉTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparține geților. /<lat. geticus, fr. gétique

GETIC adj. dac, dacic, get. (Populații ~.)

MUSCELELE ARGEȘULUI (MUSCELELE GETICE sau SUBCARPAȚII ARGEȘULUI) 1. Unitate de relief bine individualizată formată dintr-o asociație de culmi înalte și prelungi, cu alt. între 600 și 1.000 m, separate de depresiuni, situată între lanțul M-ților Cozia, Ghițu, Frunți și Iezer (la N), valea superioară a Dâmboviței (la E), Piemontul Cândești, Dealurile Argeșului și Piemontul Cotmeana (la S) și valea Oltului (la V). Denumirea de muescele a fost atribuită acestei zone de către Ion Popescu-Voitești în 1908. În șirul masivelor deluroase se evidențiază, de la E la V, Mățău (1.017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chicuira (1.218 m; după alte surse 1.227 m), Tămașu (1.104 m) ș.a., separate de culoare de vale (Topolog, Argeș, Vâlsan, Rău Târgului, Argeșel ș.a.), masive care domină către N o serie de depresiuni tectonice de contact (Sălătrucu pe râul Topolog, Arefu pe Argeș, Brădetu pe Vâlsan, Nucșoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe Bughea și Râu Târgului ș.a.). Întinse zone de fânețe și livezi. 2. Muscelele Năsăudului v. Năsăud (1).

PIEMONTUL GETIC, mare unitate geografică, cu aspect deluros și de podiș, situată la S de Carpații Meridionali, cuprinsă între Subcarpații Getici (la N), râul Dâmbovița (E), Câmpia Română (S) și Dunăre (V), formată dintr-o cuvertură groasă de depozite fluviolacustre de prundișuri, nisipuri, marme și argile, care stau transgresiv peste fundamentul scufundat al cristalinului carpatic. Relieful se caracterizează prin creste, interfluvii structurale, văi largi etc. Se deosebesc două sectoare principale: sectorul piemontan deluros (în N), cu alt. între 500 și 650 m, și sectorul câmpiei colinare (în S), cu alt. de 200-300 m. Oltul desparte P.G. în două: P.G. Oltean (în V), care cuprinde piemontul Motrului, al Bălăciței, gruiurile Jiului, piemontul Oltețului, și P.G. muntean (în E), care cuprinde piemontul Cotmenei, gruiurile Argeșului și piemontul Cândești. Climă temperată cu slabe influențe mediteraneene (temp. medie anuală este de 9-11°C) și precipitații moderate (500-600 mm/an). Soluri brune-acide, brune-luvice și luvisoluri. Păduri de gorun în amestec cu fag (în N), de cer și gârniță (în S), alternând cu livezi, vii, terenuri arabile (cu pondere mai mare în partea sudică). Importantă zonă petroliferă (Țicleni, Băbeni, Iancu Jianu, Bogați ș.a.) și carboniferă (bazinul Rovinari-Motru) a României. Cunoscut și sub denumirea (de Podișul Getic sau Platforma Getică).

PODIȘUL GETIC v. Piemontul Getic.