get definitie

2 intrări

10 definiții pentru get

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum.
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. ◊ (Adjectival) Triburi gete. – Din fr. Gétes, lat. Getae, -arum.
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib tracic, stabilit în Dacia.
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
get s. m., adj. m., pl. geți; f. sg. gétă, pl. géte
GET s., adj. 1. s. v. dac. 2. adj. v. dac.
GET geți m. mai ales la pl. Nume dat de greci dacilor (în special, celor de pe cursul inferior al Dunării). /<lat. Getae, ~arum, fr. Gétes.
Geți m. pl. cel mai curagios dintre neamurile trace, așezat în România; unde se contopi mai târziu cu Dacii sub Decebal. Geții de lângă Marea-Neagră erau sălbatici și cruzi, murdari, păroși și îmbrăcați în piei.
GET s., adj. 1. s. dac. (Dacii erau numiți ~i de către greci.) 2. adj. dac, dacic, getic. (Populații ~.)
GEȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Denumire sub care sunt cunoscuți în izvoarele istorice, de la sfârșitul sec. 6 î. Hr., locuitorii autohtoni de neam trac care populau în Antichitate spațiul carpato-dunărean. Numele de g. a fost dat de greci după ce au intrat în contact cu autohtonii din partea sudică și răsăriteană a spațiului carpato-dunărean (zona Dunării de Jos până în Carpați, Dobrogea și S Moldovei). Denumirea apare pentru prima dată în opera lui Herodot (sec. 5 î. Hr.). Începând cu sec. 1 î. Hr., numele de g. apare alternativ cu cel de daci. Geto-dacii sunt creatori ai uneia și aceleiași civilizații materiale și spirituale pe întregul spațiu carpato-dunărean. V. daci; geto-daci.

get dex

Intrare: get (adj.)
get 1 adj. adjectiv
Intrare: get (s.m.)
get 2 s.m. substantiv masculin