gerundiv definitie

10 definiții pentru gerundiv

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundív s. n., pl. gerundíve
GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].
GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)
GERUNDÍV ~e n. gram. 1) (în limba latină) Forma verbală nominală cu sens pasiv. 2) (în limba franceză) Formă a participiului prezent. /<lat. gerundivum, fr. gérondif
gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.
*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat”.
GERUNDÍV (< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif): 1. formă verbală latină cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, derivată de la tema gerunziului: laudandus, -a, -um („care trebuie să fie lăudat”). 2. una dintre formele participiului prezent (ale gerunziului) din limba franceză, precedată de prepoziția en: en chantant („cântând”).

gerundiv dex

Intrare: gerundiv
gerundiv substantiv neutru