GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț.

GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț.

GERULÉȚ s. n. Diminutiv al lui ger. Aici am avut cîteva zile splendide: geruleț și soare. CARAGIALE, O. VII 83.

geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe

geruléț s. n., pl. geruléțe