geruit definitie

2 intrări

12 definiții pentru geruit

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te. adj. Înghețat, cuprins de ger. Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184.
geruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. să geruiáscă
geruí vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. geruiáscă
A GERUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui
GERUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GERUI. 2) Care este atins de ger; puțin înghețat. /v. a gerui
geruì v. (unipersonal), a da un ger.
geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).

geruit dex

Intrare: gerui
gerui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb impersonal intranzitiv
Intrare: geruit
geruit adjectiv