geruire definitie

2 intrări

12 definiții pentru geruire

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui.
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui.
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.
geruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. să geruiáscă
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruí vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. geruiáscă
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
A GERUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui
geruì v. (unipersonal), a da un ger.
geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).

geruire dex

Intrare: gerui
gerui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb impersonal intranzitiv
Intrare: geruire
geruire substantiv feminin