Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru gerui
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
geruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. să geruiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
geruí vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. geruiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A GERUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui
- sursa: NODEX 2002
- permalink
geruì v. (unipersonal), a da un ger.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
gerui definitie
gerui dex
Intrare: gerui
gerui
conjugarea a VI-a
grupa a IV-a
verb
impersonal
intranzitiv