GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif.

GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif.

GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. De germinație, care poate să germineze sau să facă să germineze. Prin uscarea și păstrarea semințelor iarovizate se influențează, într-un grad sau altul, atît facultatea, cît și energia germinativă.

germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve

germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. sg. germinatívă, pl. germinatíve

GERMINATÍV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei semințe.)

PLASMĂ GERMINATÍVĂ s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.

GERMINATÍV, -Ă adj. Referitor la germinație; care poate germina. [Cf. it. germinativo, fr. germinatif].

GERMINATÍV, -Ă adj. referitor la germinație; care poate germina sau determina germinația; germinator. (< fr. germinatif)

GERMINATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de germinație; propriu germinației. 2) Care poate să germineze; cu proprietatea de a germina. 3) Care provoacă germinarea; care face să se germineze. /<fr. germinatif

GERMINATIV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei semințe.)

PLASMĂ GERMINATIVĂ s. (BIOL.) genotip, germen.