Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru germanic

GERM├üNIC, -─é, germanici, -ce, adj. Care apar╚Ťine sau care este caracteristic germanilor ╚Öi popoarelor ├«nrudite cu germanii, privitor la germani ╚Öi la popoarele ├«nrudite cu ei. ÔŚŐ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite ├«n centrul ╚Öi ├«n nordul Europei, extinse cu timpul ╚Öi ├«n alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanic─â = studiul limbilor ╚Öi al literaturilor germanice. ÔÇô Din fr. germanique, lat. germanicus.
GERM├üNIC, -─é, germanici, -ce, adj. Care apar╚Ťine sau care este caracteristic germanilor ╚Öi popoarelor ├«nrudite cu germanii, privitor la germani ╚Öi la popoarele ├«nrudite cu ei. ÔŚŐ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite ├«n centrul ╚Öi ├«n nordul Europei, extinse cu vremea ╚Öi ├«n alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanic─â = studiul limbilor ╚Öi al literaturilor germanice. ÔÇô Din fr. germanique, lat. germanicus.
GERM├üNIC, -─é, germanici, -e, adj. Care apar╚Ťine sau care este caracteristic germanilor ╚Öi popoarelor ├«nrudite cu germanii. Literaturi germanice. ÔŚŐ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite ├«n centrul ╚Öi nordul Europei ╚Öi r─âsp├«ndite de aici ╚Öi ├«n alte continente. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi care vorbeau limbile germanice ╚Öi din care se trag azi germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanic─â = studiul limbilor ╚Öi literaturilor germanice.
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germánic adj. m., pl. germánici; f. sg. germánică, pl. germánice
GERMÁNIC adj. v. german.
GERM├üNIC, -─é adj. propriu germanilor. ÔÖŽ limbi ─Źe = grup de limbi indo-europene vorbite ├«n centrul ╚Öi nordul Europei. (< fr. germanique, lat. germanicus)
GERM├üNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care apar╚Ťine germanilor sau popoarelor ├«nrudite cu germanii; propriu acestor popoare. * Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul ╚Öi din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinz├ónd vechile triburi din care ├«╚Öi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~c─â filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile ╚Öi culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus
germanic a. ce ╚Ťine de Germania (antic─â sau modern─â); limbi germanice, idiomele vorbite ├«n Germania, Anglia, Scandinavia, Danemarca ╚Öi Olanda.
Germanic m. fiul lui Druzu și nepotul lui Tiberiu, învinse pe Germani și muri otrăvit la 19 d. Cr.
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu ├«mp─âr╚Ťit la moartea lui Teodosiu (395) ├«n dou─â: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) ╚Öi Imperiul de Orient (bizantin), subzist─â p├ón─â la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sf├óntul), fundat de Otton (962), ├«ncet─â de a mai exista cu abdicarea ├«mp─âratului austriac Francisc II (1806) ╚Öi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole ├«n 1204 de Balduin de Flandra, c─âpetenia crucia╚Ťilor, fu distrus ├«n 1261; Imperiul rom├óno-bulgar, Stat format ├«n sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sus╚Ťinu lupte numeroase cu imperiul bizantin ╚Öi atinse culmea cu ├«mp─âratul Ioani╚Ťiu; dec─âz├ónd dup─â moartea acestuia, imperiul rom├óno-bulgar continu─â a subzista p├ón─â la b─ât─âlia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau ╚Ť─ârii lor.
*germ├ínic, -─â adj. (lat. germanicus). De German, nem╚Ťesc: confedera╚Ťiunea germanic─â. Adv. Nem╚Ťe╚Öte, ca Germani─ş: a vorbi germanic.
GERMANIC adj. german, nem╚Ťesc, (├«nv.) tudesc. (Popula╚Ťie ~.)
GERMÁNIC, -Ă adj. (< fr. germanique, lat. germanicus): în sintagmele filologie germanică și limbă germanică (v.).

Germanic dex online | sinonim

Germanic definitie

Intrare: germanic
germanic adjectiv
Intrare: Germanic
Germanic