Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru german─â

est-german, ~─â [At: LR 1993, nr. 994, 8/1 / Pl: ~i, ~e / E: est + german] 1-2 smf, a (Persoan─â) care f─âcea parte din popula╚Ťia fostei Republici Democrate a Germaniei Si: redegist. 3-4 smf, a (Om) originar din fosta Republic─â Democrat─â a Germaniei Si: redegist. 5 smp Popula╚Ťia care locuia ├«n fosta Republic─â Democrat─â a Germaniei Si: redegist. 6-7 a Care apar╚Ťinea fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 8-9 Privitor la fosta Republic─â Democrat─â a Germaniei sau la est-germani (5) Si: redegist. 10-11 a Care este specific fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 12 Care provine din fosta Republic─â Democrat─â a Germaniei Si: redegist.
GERM├üN, -─é, germani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La pl.) Denumire dat─â unor popoare indo-europene care au locuit, ├«n Antichitate, ├«n centrul, vestul ╚Öi nordul Europei; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Germaniei sau este originar─â de acolo. 3. Adj. Care apar╚Ťine Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nem╚Ťesc. ÔÖŽ (Substantivat, f. ) Limba german─â. ÔÇô Din lat. Germanus.
GERM├üN, -─é, germani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La pl.) Denumire general─â dat─â unor popoare indo-europene care au locuit, ├«n antichitate, ├«n centrul, vestul ╚Öi nordul Europei; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Germaniei sau este originar─â de acolo. 3. Adj. Care apar╚Ťine Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nem╚Ťesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba german─â. ÔÇô Din lat. Germanus.
GERM├üN2, -─é, germani, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Germaniei; neam╚Ť. Dac─â Rom├«nia n-a fost cotropit─â ├«n ├«ntregime de germani [├«n 1916], aceasta se datore╚Öte ajutorului armatelor ruse ╚Öi eroismului osta╚Öului rom├«n. IST. R.P.R. 497.
GERM├üN1, -─é, germani, -e, adj. Care este propriu germanilor, a(l) germanilor; originar din Germania. Limba ╚Öi literatura german─â. Poporul german. Ôľş Delega╚Ťia sovietic─â propune s─â se porneasc─â de la premisa c─â problema german─â este in primul r├«nd o chestiune a poporului german ├«nsu╚Öi, a germanilor ├«n╚Öi╚Öi. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2886.
germán adj. m., s. m., pl. germáni; adj. f., s. f. germánă, pl. germáne
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germán s. m., adj. m., pl. germáni; f. sg. germánă, g.-d. art. germánei, pl. germáne
germánă (limba) s. f., g.-d. art. germánei
GERM├üN s., adj. 1. s. neam╚Ť. 2. adj. germanic, nem╚Ťesc, (├«nv.) tudesc. (Popula╚Ťie ~.)
GERMÁNĂ s. v. germancă.
GERM├üNC─é s. german─â, nem╚Ťoaic─â.
GERM├üN, -─é I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit ├«n antichitate ├«n centrul, vestul ╚Öi estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ÔŚŐ (s. f.) limb─â vorbit─â de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain)
germ├ín (germ├ín─â), adj. ÔÇô Neam╚Ť. Lat. germanus (sec. XIX). ÔÇô Der. germanic, adj.; germanism, s. n.; germanist, s. m.; germanistic─â, s. f.; germaniza, vb.; germanofil, adj.; germanofob, adj.; antigerman, adj.
GERM├üN2 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care f─âcea parte din unul dintre popoarele indo-europene (go╚Ťii, vandalii, saxonii etc.) ce au locuit ├«n antichitate ├«n centrul, vestul ╚Öi nordul Europei. 2) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Germaniei (╚Öi a Austriei) sau este originar─â din Germania (sau din Austria); neam╚Ť. /<lat. Germanus
GERM├üN1 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Germaniei sau popula╚Ťiei ei; din Germania; nem╚Ťesc. /<lat. Germanus
GERMÁNĂ f. mai ales art. Limba germanilor. /<lat. Germanus
german a. relativ la Germanii moderni: imperiul german. ÔĽĹ m. locuitor din Germania.
*germ├ín, -─â s. (lat. Germanus). Locuitor din Germania sa┼ş de limb─â german─â. Neam╚Ť. Adj. Germanic, nem╚Ťesc.
GERMAN s., adj. 1. s. neam╚Ť. 2. adj. germanic, nem╚Ťesc, (├«nv.) tudesc. (Popula╚Ťie ~.)
GERMAN─é s. germanc─â, nem╚Ťoaic─â.
GERMANC─é s. german─â, nem╚Ťoaic─â.
C├ÄMPIA GERMANO-POLONEZ─é, c├«mpie ├«n N Europei, ├«ntre r├«urile Weser ╚Öi Bug. Sc─âldat─â la N de M. Nordului ╚Öi M. Baltic─â, iar la S limitat─â de ├«n─âl╚Ťimile prehercinice. L─â╚Ťime: 200 km ├«n V ╚Öi 400-500 km ├«n E. Este acoperit─â cu sedimente fluvio-marine ╚Öi ├«n parte, cu depozite glaciare (argile morenice, nisipuri) cuaternare ╚Öi fluvio-glaciar pronun╚Ťat ├«n E. Alt. medii de 100-150 m. Str─âb─âtut─â de Rin, Weser, Oder, Elba ╚Öi Vistula. Z─âc─âminte de petrol, gaze naturale, c─ârbune brun, s─âruri de potasiu, sare gem─â ╚Öi cupru.
CONFEDERA╚ÜIA GERMAN─é, uniune de state, creat─â ├«n urma Congresului de la Viena (1814-1815). Format─â din 34 de state, printre care Austria (cu rol preponderent), Prusia ╚Öi patru ora╚Öe libere (Bremen, Frankfurt am Main, L├╝beck, Hamburg). Desfiin╚Ťat─â ├«n 1866, ├«n urma ├«nfr├«ngerii Austriei ├«n R─âzboiul Austro-Prusian.
CRONICA MOLDO-GERMAN─é, versiune prelucrat─â ├«n limba german─â a unui prototip comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Scris─â la curtea lui ╚śtefan cel Mare, relateaz─â evenimentele domniei acestuia cuprinse ├«ntre 1457 ╚Öi 1499. Cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova p─âstrate p├«n─â azi.
GERM├üN, -─é (< lat. Germanicus) s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Denumirea general─â a unor popoare indo-europene (go╚Ťii, vandalii, francii, longobarzii, burgunzii, anglii, saxonii etc.), care au locuit ├«n Antichitate ├«n centrul, V ╚Öi E Europei ori au migrat dinspre E ╚Öi NE sub presiunea hunilor ╚Öi avarilor. ÔÖŽ Persoan─â apar╚Ťin├ónd uneia dintre aceste popula╚Ťii. 2. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca na╚Ťiune pe teritoriul Germaniei. Mai tr─âiesc ├«n S.U.A., Canada, Austria, Elve╚Ťia, Rusia, Kazahstan, ╚Ü─ârile Baltice, Brazilia ╚Öi Rom├ónia. De religie protestant─â ╚Öi catolic─â. 3. Adj. Care apar╚Ťine Germaniei sau popula╚Ťiei, ei, privitor la Germania sau la popula╚Ťia ei. ÔŚŐ Arta g. = art─â dezvoltat─â pe teritoriul Germaniei ╚Öi Austriei. ├Änceputul arhitecturii ├«n piatr─â este marcat de Capela Palatin─â din Aachen (sec. 8). Romanicul este ilustrat de catedralele din Speyer, Worms, Mainz, Viena, goticul, de catedralele din Bamberg, Naumburg, K├Âln, iar spiritul Rena╚Öterii italiene numai ├«n construc╚Ťia c├ótorva palate (Heidelberg). Un moment reprezentativ ├«l constituie barocul germanic din sec. 18, reprezentat de palate ╚Öi biserici construite de arhitec╚Ťii Fischer von Erlach, fra╚Ťii C.D. ╚Öi E.Q. Asam, M.D. P├Âppelmann etc. Neoclasicismul este reprezentat prin K.F. Schinkel, C.G. Langhans, Leo von Klenze. Sec. 19 cunoa╚Öte ╚Öi o revenire la vechile stiluri, iar la sf├ór╚Öitul s─âu se manifest─â tendin╚Ťele Jugendstil-ului. Caracteristic sec. 20 este ├«ncercarea arti╚Ötilor de la Deutscher Werkbund de a crea o arhitectur─â func╚Ťional─â, direc╚Ťie continuat─â de Bauhaus. Sculptura medieval─â este obgat reprezentat─â, at├ót de cea romanic─â (la catedrala din Hildesheim) c├ót, mai ales, de cea gotic─â (la catedralele din Bamberg, Naumburg), ├«n care se cristalizeaz─â tr─âs─âturi specifice, continuate de sculptura din epoca Rena╚Öterii prin V. Stoss, T. Riemenschneider, M. Pacher, M. Schongauer, ╚Öi prin familia de bronzieri Vischer. Neoclasicismul, teoretizat de Lessing ╚Öi Winckelmann, a fost reprezentat de A.R. Mengs, Chr.D. Rauch ╚Öi J.G. Schadow. W. Lehmbruck ╚Öi E. Barlach sunt cei mai de seam─â sculptori din primele decenii ale sec. 20. ╚ścolile regionale de pictori ╚Öi gravori din sec. 15 (Westfalia, Franconia ╚Ö.a.) culmineaz─â, ├«n sec. 16, cu D├╝rer, Altdorfer, Gr├╝newald, Cranach cel B─âtr├ón, Holbein cel T├ón─âr. ├Än pictura sec. 19, dup─â secole de declin, se afirm─â arti╚Öti ca A. von Menzel, M. Liebermann, W. Leibl. Germania a fost patria expresionismului (E. Nolde, E.L. Kirchner, G. Grosz), dar ╚Öi a lui P. Klee, unul dintre promotorii artei abstracte. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â indo-european─â din familia limbilor germanice. Are c. 120 mil. vorbitori. Este limb─â oficial─â ├«n Germania, Austria, Elve╚Ťia. Ortografie ├«n general fonetic─â, grafie latin─â.
SF├éNTUL IMPERIU ROMAN (SF├éNTUL IMPERIU ROMANO-GERMAN, de la sf├ór╚Öitul sec. 15 ÔÇô SF├éNTUL IMPERIU ROMAN DE NA╚ÜIUNE GERMAN─é), denumire oficial─â, ├«ncep├ónd din sec. 12, a imperiului ├«ntemeiat de Otto I. Cuprindea terit. Germaniei, precum ╚Öi o parte din Italia, Cehia, Burgundia, ╚Ü─ârile de Jos ╚Öi alte terit. care, ├«n diferite perioade, nu erau subordonate ├«mp─âratului dec├ót nominal. A existat formal p├ón─â ├«n 1806, c├ónd a fost desfiin╚Ťat de Napoleon I.
GERM├üN─é s. f. (cf. lat. Germanus): limb─â germanic─â din grupul de apus. I se mai spune ╚Öi germana de sus ÔÇô Hochdeutsch. Este limba de stat a Germaniei ╚Öi a Austriei ╚Öi una din cele patru limbi oficiale ale Elve╚Ťiei (al─âturi de francez─â, italian─â ╚Öi retoroman─â). Este vorbit─â ╚Öi de grupurile compacte de germani care tr─âiesc ├«n Fran╚Ťa, Italia, Luxemburg, Polonia, Bielorusia, Rusia ╚Öi S.U.A. precum ╚Öi de germanii din ╚Ťara noastr─â: de sa╚Öi, veni╚Ťi din Germania ├«n regiunile Bistri╚Ťa-N─âs─âud, Sibiu ╚Öi Bra╚Öov, ╚Öi de ╚Övabi, veni╚Ťi din Austria ├«n Banat. ├Än istoria limbii germane exist─â trei perioade distincte: a) vechea german─â de sus ÔÇô Althochdeutsch ÔÇô ├«ntre secolul al VIII-lea ╚Öi secolul al XI-lea, ├«n care au fost scrise cele mai vechi documente de limb─â german─â (glosele) ╚Öi cel mai vechi c├óntec eroic german ÔÇô C├óntecul lui Hildebrand (Hildebrandslied); b) germana medie de sus ÔÇô Mittelhochdeutsch ÔÇô ├«ntre secolele al XII-l ea ╚Öi al XV-lea, ├«n care a fost scris─â ÔÇô probabil ├«n secolul al XIII-lea ÔÇô epopeea eroic─â german─â C├óntecul Nibelungilor ÔÇô Nibelungenlied ÔÇô ╚Öi care se diversific─â dialectal. ├Än aceast─â perioad─â, limba g. a fost puternic influen╚Ťat─â de cultura cavalereasc─â francez─â, ├«mprumut├ónd din limba francez─â multe cuvinte; c) germana nou─â de sus ÔÇô Neuehochdeutsch, ├«ntre secolul al XVI-lea ╚Öi al XIX-lea. ├Än aceast─â perioad─â ├«ncepe procesul de unificare a limbii literare g., prin traducerea ├«n limba g. a Bibliei de c─âtre Luther, proces u╚Öurat ├«n mare m─âsur─â de inventarea tiparului, de Reform─â, de apari╚Ťia dic╚Ťionarelor ╚Öi a gramaticilor, de lupta puri╚Ötilor din secolul al XVII-lea, organiza╚Ťi ├«n ÔÇ×academii lingvisticeÔÇŁ ÔÇô Sprachgesellschaften, ├«mpotriva influen╚Ťelor str─âine etc. Procesul de unificare a limbii germane literare s-a des─âv├ór╚Öit ├«n secolul al XVIII-lea ╚Öi ├«nceputul secolului al XIX-lea prin influen╚Ťa marilor poe╚Ťi, scriitori ╚Öi filozofi clasici germani: Lessing, Goethe, Schiller, Kant etc. ├Än secolul al XIX-lea, paralel cu procesul de unificare a limbii g. scrise, ├«ncepe ╚Öi procesul de unificare a limbii g. vorbite ÔÇô proces lent care n-a dus ├«nc─â la ╚Ötergerea diferen╚Ťelor esen╚Ťiale dintre cele dou─â mari grupuri de dialecte: cele germane de jos ╚Öi cele germane de mijloc ╚Öi de sus. Uneori, deosebirile dintre acestea sunt a╚Öa de mari, ├«nc├ót vorbitorii nu se pot ├«n╚Ťelege dec├ót pe baza limbii g. literare. Al─âturi de g. de sus, ├«n zona de nord-vest a Germaniei (Saxonia) s-a vorbit ╚Öi germana de jos ÔÇô Niederdeutsch, sub forma vechii saxone (vechii germane), atestat─â ├«nc─â din secolul al IX-lea prin poemul Heliand. Aceasta este continuat─â ast─âzi prin ceea ce lingvi╚Ötii denumesc Plattdeutsch. Limba g. este folosit─â ╚Öi ca limb─â interna╚Ťional─â, ├«n diploma╚Ťie. Existen╚Ťa unor elemente lexicale germane ├«n limba rom├ón─â ╚Öi a unor elemente lexicale rom├óne ├«n limba g. vorbit─â ├«n Rom├ónia i-a determinat pe lingvi╚Öti s─â vorbeasc─â despre o influen╚Ť─â german─â asupra limbii rom├óne ╚Öi, invers, despre o influen╚Ť─â rom├ón─â asupra limbii germane vorbite de sa╚Öii ╚Öi ╚Övabii de pe teritoriul patriei noastre, din Transilvania ╚Öi din Banat (v. influ├ęn╚Ť─â).

German─â dex online | sinonim

German─â definitie

Intrare: german(c)─â
german─â substantiv feminin admite vocativul
germanc─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: german (adj.)
german 1 adj. adjectiv