gerid definitie

13 definiții pentru gerid

GERÉT s. n. v. gerid.
GERÍD, geriduri, s. n. (Înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: gerét s. n.] – Din tc. cirid.
GERÉT s. n. v. gerid.
GERÍD, geriduri, s. n. (Înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: gerét s. n.] – Din tc. cirid.
GERÉT s. n. v. gerid.
GERÍD, geriduri, s. n. (Învechit) Numele unui joc vitejesc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, o suliță. Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului, nimerind țelul cu sulița azvîrlită din fuga cailor. ODOBESCU, S. I 135. ♦ Suliță scurtă, folosită în acest joc. – Variantă: gerét (BĂLCESCU, O. II 129) s. n.
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geríd s. n., pl. geríduri
geríd (geríduri), s. n.1. Suliță. – 2. Joc, turnir în care călăreții aruncau adversarului cîte o suliță. – Var. geret, giret, girit. Mr. girit „suliță”. megl. gilit. Tc. cirid (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 681), cf. ngr. τζιρίτι, bg. džirid.
geret n. V. gerid: gereturi pe care le aruncă cu mâna BĂLC.
gerid n. 1. suliță groasă cu care Turcii trag la țintă: de halca se apropia și din fugă asvârlia geridul său chiar prin ea POP.; 2. joc călare de-a sulițile, un fel de turnir oriental: Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului. OD. [Turc. DJERID]. V. halca.
gerét, V. gerid.
geríd și gerét, girét și girit n., pl. urĭ (turc. ğirid, d. ar. ğerid, ramură fără frunze). Vechĭ. Suliță scurtă. Un joc în care un călăreț arunca din galop o suliță, ĭar altu o prindea și o arunca înapoĭ tot din galop. (La acest joc se dedaŭ la baĭram pajiĭ și agalele Curțiĭ în prezența sultanuluĭ. Un joc analog la București în cîmpia Colentineĭ (doĭ călărețĭ, fiĭ de boĭer, aruncaŭ unu într’altu cu cîte un băț de alun lung de vre-un metru și se apăraŭ c’un scut de pîslă. La brîŭ aveaŭ și un baston cu cîrlig, cu care, din galop, apucaŭ geridu căzut). V. halca.

gerid dex

Intrare: gerid
geret substantiv neutru
gerid substantiv neutru