Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

GER├üNIU s. m. (├Än sintagma) Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir ob╚Ťinut din unele specii de plante ╚Öi utilizat ├«n parfumerie. [Var.: ger├ínium s. n.] ÔÇô Din fr. g├ęr├ínium.
GERÁNIUM s. n. v. geraniu.
BRIB├ôI, briboi, s. m. (Reg.) Plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi cu flori purpurii (Geranium silvaticum). ÔÇô Et. nec.
BUCH├ëT, buchete, s. n. 1. M─ânunchi de flori aranjate (╚Öi legate) ├«mpreun─â. ÔÖŽ P. gener. Grup de obiecte de acela╚Öi fel puse ├«mpreun─â; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalt─â. 2. Arom─â de vin. 3. Mic─â plant─â erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). ÔÇô Din fr. bouquet.
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de lovituri (repetate) ├«ntr-un obiect sau ├«ntr-un material dur. ÔÇô Onomatopee.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioar─â, terminal─â, lunguia╚Ť─â ╚Öi cornoas─â a capului p─âs─ârilor, care ├«nlocuie╚Öte sistemul dentar; plisc, clon╚Ť. ÔÖŽ Cantitatea de lichid sau de hran─â care ├«ncape o dat─â ├«n cioc (1). ÔÖŽ Fig. Gur─â a omului. 2. Parte sau prelungire ascu╚Ťit─â a unor obiecte; cap─ât, v├órf (ascu╚Ťit). 3. Barbi╚Öon, ╚Ť─âc─âlie. ÔŚŐ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a min╚Ťi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plant─â erbacee cu frunzele p─âroase, ad├ónc crestate ╚Öi cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mic─â planta erbacee cu tulpina p─âroas─â ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze compuse, flori ro╚Öii, roz sau albe ╚Öi fructe lungi, asem─ân─âtoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-├«ntors = pas─âre c─âl─âtoare cu penajul alb p─âtat cu negru, cu ciocul lung, sub╚Ťire ╚Öi u╚Öor arcuit ├«n sus, cu picioarele ├«nalte (Recurvirostra avosetta). ÔÇô Cf. alb. ─Źok, rom. cioc1.
GERÁNIU s. n. V. geranium.
GER├üNIUM s. n. (├«n sintagma) Ulei de geranium = ulei eteric cu miros de trandafir ob╚Ťinut din unele specii de plante. [Pr.: -ni-um. ÔÇô Var.: ger├íniu s. n.] ÔÇô Din fr. g├ęranium.
N─éPR├üSNIC, -─é, n─âprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine ├«n mod neprev─âzut, dintr-o dat─â; care se petrece fulger─âtor (╚Öi nepl─âcut); nea╚Öteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi st─âp├ónit; n─âvalnic, impetuos. ÔÖŽ (Despre oameni) Care nu-╚Öi poate st─âp├óni sentimentele, care ac╚Ťioneaz─â cu violen╚Ť─â; impulsiv, violent; aprig. 3. Care ├«nsp─âim├ónt─â, ├«ngroze╚Öte (prin comportare); ├«ngrozitor, cumplit. 4. Care dep─â╚Öe╚Öte cu mult limitele obi╚Önuite (prin m─ârime, intensitate); extraordinar, cumplit. ÔÖŽ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vl─âjgan. II. Subst. 1. S. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi ╚Öi cu tulpina dreapt─â (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, p─âroas─â, cu frunze palmate ╚Öi cu flori ro╚Öii-roz ╚Öi miros nepl─âcut (Geranium robertianum). ÔÇô Din sl. napras─şn┼ş.
P─éL─éR├ŹE, p─âl─ârii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calot─â de p├ósl─â, de paie, de p├ónz─â etc. (cu boruri). ÔŚŐ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) ├«n p─âl─ârie = a spune cuiva o vorb─â ├«n╚Ťep─âtoare, a da cuiva o veste nea╚Öteptat─â ╚Öi nepl─âcut─â. 2. P. anal. Partea superioar─â, ├«n form─â de p─âl─ârie (1), a unor ciuperci. ÔÖŽ Discul fiorii-soarelui, ├«n care sunt ├«nfipte semin╚Ťele. ÔÖŽ Abajur. ÔÖŽ C─âp─âcel de metal de la o lamp─â cu petrol, cu o deschiz─âtur─â prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) p─âl─âria-╚Öarpelui = ciuperc─â otr─âvitoare cu p─âl─âria (2) ro╚Öie cu pete albe (Amanita muscaria): p─âl─âria-cucului = plant─â erbacee din familia geraniaceelor, cu flori ro╚Öii-brune sau violet-├«nchis, folosit─â ca plant─â medicinal─â (Geranium phaneum). 4. (Geol.; ├«n sintagma) P─âl─ârie de fier = zon─â superficial─â oxidat─â a unui z─âc─âm├ónt metalifer. ÔÇô Et. nec.
PRIB├ôI1, priboaie, s. n. 1. Unealt─â de o╚Ťel ├«n form─â de bar─â, cu un cap─ât conic, care serve╚Öte, de obicei, la perforarea sau la l─ârgirea g─âurilor materialelor metalice; dorn. 2. B─â╚Ť lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de m─âciulie, cu care se bat icrele pentru a le cur─â╚Ťa de pieli╚Ťe. 3. Plant─â erbacee cu frunze pl─âcut mirositoare ╚Öi cu flori ro╚Öii sau albe (G├ęranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din scr. priboj.
PRIBO├Ź2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A g─âuri sau a l─ârgi o gaur─â cu priboiul1 (1). ÔÇô Din priboi1.
gerániu [niu pron. niu] s. m., art. gerániul
brib├│i s. m., pl. brib├│i, art. brib├│ii
buch├ęt s. n., pl. buch├ęte
cioc/cioc-ci├│c interj.
cioc s. n., pl. ci├│curi
gerániu s. m. [-niu pron. -niu], art. gerániul
p─âl─âr├şe s. f., art. p─âl─âr├şa, g.-d. art. p─âl─âr├şei; pl. p─âl─âr├şi, art. p─âl─âr├şile
pribói s. n., pl. priboáie
pribo├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. priboi├ęsc, imperf. 3 sg. priboi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. priboi├ísc─â
BRIBÓI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.
BUCH├ëT s. 1. m─ânunchi, (reg.) smoc, stebl─â, ╚Öomoiog, ╚Öomoltoc, (Transilv. ╚Öi Ban.) chit─â, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) stru╚Ť, (Transilv.) v├órst─â. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) s─âge╚Ťic─â.
CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la ușă.)
CIOC s. v. ciorap, m─âsea.
CIOC s. 1. clon╚Ť, plisc, (├«nv. ╚Öi reg.) rost, (reg.) cioclon╚Ť, ciup, clan╚Ť, cloban╚Ť, flisc. (~ al unei p─âs─âri.) 2. (prin Transilv. ╚Öi Ban.) tic. (~ al g─âinii.) 3. barbi╚Öon, b─ârbu╚Ť─â, ╚Ť─âc─âlie, (fran╚Ťuzism rar) barbi╚Ö─â. (Un domn care poart─â ~.) 4. v. v├órf. 5. v. c─âp─â╚Ť├ón─â. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) s─âge╚Ťic─â, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) b─ânat, cucute (pl.), cum─âtr─â, greghetin, ciocul-berzei, clon╚Ťul-cocost├órcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ORNIT.) cioc-├«ntors (Recurvirostra avosetta) = n─âvodar, (reg.) s─âbiu╚Ť─â. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.
NĂPRÁSNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.
P─éL─éR├ŹE s. v. abajur.
P─éL─éR├ŹE s. 1. (Transilv. ╚Öi Ban.) clop, (arg.) g─âin─â. (╚śi-a pus ~ pe cap.) 2. (reg.) pleasc─â. (~ la o lamp─â cu petrol.) 3. (BOT.) c─âciul─â. (~ la ciuperci.) 4. (BOT.) p─âl─âria-cucului (Geranium phaeum) = (reg.) andri╚Öea, pliscari╚Ť─â, priboi, sov├órf, ded├ónsele; p─âl─âria-╚Öarpelui (Amanita muscaria) = muscari╚Ť─â.
PRIBÓI s. I. (TEHN.) dorn, (reg.) dușlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor, cumătră, mușcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâștii.
PRIBÓI s. v. pălăria-cucului.
BUCH├ëT s.n. 1. M─ânunchi, leg─âtur─â de flori. 2. Grup de arbori de aceea╚Öi specie ├«n cadrul unui arboret; boschet. 3. Arom─â specific─â a unor vinuri vechi, selec╚Ťionate. 4. (Mar.) Ansamblu format din dou─â-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].
GER├üNIU s.m. Plant─â s─âlbatic─â sau cultivat─â, cu flori ornamentale; mu╚Öcat─â. V. pelargonie. ÔŚŐ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit ├«n parfumerie ╚Öi ├«n cosmetic─â. [Pron. -niu. / < fr. g├ęranium, cf. gr. geranion].
BUCH├ëT s. n. 1. m─ânunchi de flori aranjate ╚Öi legate ├«mpreun─â. ÔÖŽ (p. ext.) grup de obiecte de acela╚Öi fel puse ├«mpreun─â; grup de compuneri (literare, muzicale) luate ├«mpreun─â. 2. grup de arbori de aceea╚Öi specie ├«n cadrul unui arboret. 3. arom─â specific─â a unor b─âuturi ╚Öi preparate din fructe ╚Öi legume. 4. ansamblu din dou─â-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)
GER├üNIU s. m. plant─â s─âlbatic─â sau cultivat─â, cu flori ornamentale. ÔÖŽ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit ├«n parfumerie ╚Öi cosmetic─â. (< fr. g├ęranium, gr. geranion)
buch├ęt (-te), s. n. ÔÇô M─ânunchi de flori. ÔÇô Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. ╬╝¤Ç╬┐¤ů¤░╬ş¤ä╬┐ (ÔÇ║ mr.). ÔÇô Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitur─â buchetului de flori); buchetier─â, s. f. (flor─âreas─â).
cioc interj. ÔÇô Poc, boc; imit─â zgomotul produs de o lovitur─â ritmic─â sau cel pu╚Ťin repetat─â. Se folose╚Öte de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternan╚Ťa cioc, boc, cioc, poc. ÔÇô Mr. cioc. Crea╚Ťie expresiv─â, ca boc, toc, poc, coincide cu alte forma╚Ťii de acela╚Öi tip, cf. rus. ─Źok ÔÇ×zgomot produs de o izbitur─âÔÇŁ, de unde ─Źokats─şa ÔÇ×a ciocni paharele ├«nchin├«ndÔÇŁ, it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s. n. (plisc, clon╚Ť; fam., gur─â; v├«rf, cap─ât; pinten; barbi╚Öon; m├«nerul cle╚Ötelui; parte ├«ncovoiat─â a mai multor instrumente; c├«rlig, pan─â de ├«ncondeiat ou─âle de Pa╚Öti; suvi╚Ť─â, c├«rlion╚Ť; Arg., ├«n╚Öel─âciune, curs─â), al c─ârui sens fundamental se explic─â prin zgomotul pe care ├«l produce ciocul, mai cu seam─â atunci c├«nd p─âs─ârile de curte ├«╚Öi caut─â hrana, cf. mr. cioc ÔÇ×ciocÔÇŁ, megl. cioc ÔÇ×ciocanÔÇŁ, alb. ─Źok ÔÇ×ciocÔÇŁ. S-au c─âutat, pentru acest cuv├«nt, origini ├«n afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob ÔÇ×gu╚Ö─âÔÇŁ (Cihac, II, 53); alb. ─Źok (Meyer 448; Pu╚Öcariu, Lr.,, 265); lat. *tiucus, din gr. ¤ä߯╗¤░╬┐¤é (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totu╚Öi nu este necesar s─â se caute at├«t de departe, deoarece ├«n sl. au fost foarte productive r─âd─âcinile ─Źok-, ─Źuk-, ─Źikati ÔÇ×a loviÔÇŁ; ├«ns─â este mai potrivit─â posibilitatea unei crea╚Ťii spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocanc─â, s. f. (c├«rlig, cange), poate fi un amestec de la cioc ╚Öi cange (DAR). Ciocot, s. n. (ciucure; titirezul morii de gr├«u). ÔÇô Der. ciocoti, vb. (despre p─âs─âri, a-╚Öi c─âuta hrana; despre animale, a m├«nca; a face zgomot m├«nc├«nd; a face zgomot lucr├«nd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotni╚Ť─â, s. f. (vorb─âre╚Ť, gure╚Ö; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotni╚Ťi, vb. (├«nv., a tr─âi ca un parazit). Ciocoroi, s. n. (c├«rlig, cange). Ciuc, s. n. (t├«rn─âcop), cf. bg. ─Źuk ÔÇ×ciocanÔÇŁ. ÔÇô Der. ciuceu, s. n. (Trans., secure). Cf. cioac─â, cioc─âl─âu, ciocan, ciocni, ciochin─â, ciorchin─â, cioc├«rlan, ciuc─â, ciucure.
BUCH├ëT ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) t─âiate ╚Öi aranjate ├«n m─ânunchi cu cozile ├«ntr-o direc╚Ťie. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite ├«mpreun─â ├«ntr-un ansamblu. 3) Arom─â specific─â a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioar─â. /<fr. bouquet
CIOC1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
CIOC2 ~uri n. 1) (la p─âs─âri) Forma╚Ťie cornoas─â care constituie o prelungire a gurii; plisc; clan╚Ť. ÔŚŐ ~ul-berzei plant─â erbacee mirositoare, cu tulpina erect─â, cu frunze digitat-lobate ╚Öi cu fructul o capsul─â. ~-├«ntors pas─âre migratoare acvatic─â, de talie mare, cu plisc sub╚Ťire, ├«ntors ├«n sus, cu picioare lungi ╚Öi cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminal─â alungit─â ╚Öi ascu╚Ťit─â a unui obiect; v├órf. 3) Barb─â mic─â ╚Öi ascu╚Ťit─â, l─âsat─â s─â creasc─â numai pe v├órful b─ârbiei; barbi╚Öon; ╚Ť─âc─âlie. Om care poart─â ~. 4) Gur─â sub╚Ťiat─â ╚Öi alungit─â a unui vas. 5) depr. Gur─â a omului. /Cuv. autoht.
P─éL─éR├ŹE ~i f. 1) Acoper─âm├ónt pentru cap, format dintr-o calot─â cu boruri. ~ de paie. ÔŚŐ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept ├«n ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte component─â a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoper─âm├ónt (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ÔŚŐ ~a-╚Öarpelui ciuperc─â foarte otr─âvitoare, av├ónd partea superioar─â ro╚Öie cu pete albe; muscari╚Ť─â. ~ de fier por╚Ťiune oxidat─â, aflat─â la suprafa╚Ťa unui z─âc─âm├ónt de metal. [G.-D. p─âl─âriei] /Orig. nec.
PRIBÓI1 ~oáie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori mari, roșii (rar albe), folosită în scopuri medicinale și decorative. /<sb. priboj
PRIB├ôI2 ~iuri n. Unealt─â de perforat prin lovire const├ónd dintr-o bar─â de o╚Ťel u╚Öor, ascu╚Ťit─â la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj
A PRIBO├Ź ~i├ęsc tranz. (materiale) A g─âuri cu priboiul. /Din priboi
cioc1 adv. (reg.) nimic; deloc.
cioc2, cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.
pribo├ş2, priboi├ęsc, vb. IV (pop.) 1. a g─âuri, a perfora sau a l─ârgi o gaur─â cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ╚Ťinti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).
prib├│i1, pribo├íie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. b─â╚Ť de b─âtut icrele de pe╚Öte. 3. plant─â erbacee cu frunze pl─âcut mirositoare ╚Öi cu flori ro╚Öii ╚Öi albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dup─â care se execut─â acest dans. 5. (reg.) unealt─â cu care se fac g─âuri ├«n p─âm├ónt pentru sem─ânatul porumbului sau pentru introducerea st├ólpilor gardului. 6. pan─â pentru despicat lemnele. 7. piron gros ╚Öi scurt b─âtut ├«n bu╚Ötean, pentru a fi c─ârat. 8. ciur din s├órm─â pentru cur─â╚Ťatul de pieli╚Ť─â al icrelor de morun. 9. (reg.) solu╚Ťie de pilitur─â de sulfat de cupru dizolvat─â ├«n ap─â, folosit─â pentru vindecarea fracturilor. 10. (├«nv. ╚Öi reg.) coast─â foarte ├«nclinat─â; deal noroios. 11. (reg.) st├ónc─â abrupt─â pe malul unei ape curg─âtoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curg─âtoare izbit de valuri; priboin─â.
*ger├íni┼ş m. (lat. geranium, vgr. ger├ínion, d. geran├│s, cocor). Bot. Pribo─ş.
GERANI├ÜM (< fr. {i}; gr. geranion ÔÇ×mu╚Öcat─âÔÇŁ) s. n. Ulei de geranium = ulei eteric ob╚Ťinut din unele plante din familia geraniacee, cu miros de trandafir, utilizat ├«n parfumerie ╚Öi ├«n cosmetic─â.
GERANIUM L., GERANIUM, fam. Geraniaceae. Gen originar din Asia, Asia Mică, Europa, cca 280 specii, erbacee, cu rizom gros. Frunze alterne sau opuse, dentate, digitat-lobate sau sectate, obișnuit cu stipele. Pedunculi cu 1-2 flori, caliciul cu 5 sepale imbricate, 5 petale, 10 stamine fertile, libere sau concrescute la bază, unde cele mai multe poartă o glandă.
Geranium argenteum L. Specie care ├«nflore╚Öte vara-toamna. Flori mari, roz-ro╚Öii, cu nervuri, petale fimbriate. Peduncul lung, de obicei cu 2 flori. Frunze cu 5-7 lobi liniari, lung-pe╚Ťiolate, pubescente, cu peri argintii. Plante erbacee, cca 15 cm ├«n─âl╚Ťime. Rizom c─ârnos, gros, scurt, solzos. Pentru alpinarii, pozi╚Ťii ├«nsorite, calde.
Geranium cinereum Cav. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori roz-├«nchis, purpurii p├«n─â la alb, ├«n general cu striuri mai ├«nchise la culoare ╚Öi maro la baz─â. Frunze ad├«nc-lobate, u╚Öor-alb─âstrui. Plant─â, cca 13 cm ├«n─âl╚Ťime, peren─â, recomandat─â pentru gr─âdini alpine, ├«n pozi╚Ťii ├«nsorite.
Geranium macrorrhizum L. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori ro╚Öii, dungate (caliciul sferic, corol─â cu petale ovate, ├«ntregi, mai scurt─â dec├«t staminele), c├«te 2 pe peduncul. Fructe glabre. Frunze alterne sau opuse, aromate, netede, palmat-sectate, cu 57 lobi maculat-ro╚Öii. Plante (0,40-1 m ├«n─âl╚Ťime) erbacee, perene, glabre, verzi. Rizom gros.
Geranium phaeum L. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori negre-violacee, c├«te 2 pe pedunculi, corol─â cu petale plane, pu╚Ťin reflecte, cu partea inferioar─â ├«ngustat─â ╚Öi acoperit─â de caliciu, care este ceva mai scurt dec├«t corola. Frunze palmat-lobate cu 5-7 lobi romboidali. Plante perene, erbacee, cu rizom gros, tulpin─â (cca 65 cm ├«n─âl╚Ťime), simpl─â sau bifurcat─â.
Geranium platypetalum Fisch. et Mey. (syn. G. ibericum hort.). Specie care ├«nflore╚Öte vara. Frunze palmat-lobate, cu 5-7 lobi pubescen╚Ťi. Plant─â erbacee, peren─â, cca 65 cm ├«n─âl╚Ťime, cu rizom gros. Are numeroase soiuri cu flori albe, albastre, violete, simple sau duble.
Geranium pratense L. Specie care ├«nflore╚Öte vara-toamna. Flori mari, c├«te 2 pe peduncul, albastre sau lila, de diferite forme. Frunze rotunjite cu lobii de cca 1,3 cm l─â╚Ťime, romboidali-lanceola╚Ťi, pu╚Ťin secta╚Ťi. Fructe glandulos-p─âroase, semin╚Ťe fin-punctate. Plante perene, erbacee, tulpin─â erect─â ├«nalt─â de 40-80 cm, pubescent─â, glanduloas─â ├«n partea superioar─â.
Geranium sanguineum L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-toamna. Flori ro╚Öii-intens, c├«te una pe peduncul. Frunze opuse, pe╚Ťiolate, foarte ad├«nc-sectate, lobii la r├«ndul lor s├«nt triloba╚Ťi. Plante erbacee, perene, cca 15 cm ├«n─âl╚Ťime, formeaz─â covoare pe sol. Tulpin─â cilindric─â, sub╚Ťire, ramificat─â, pubescent─â, glabr─â (Pl. 36, fig. 209).

Geranium dex online | sinonim

Geranium definitie

Intrare: Geranium (gen de plante)
geraniu
geranium
Geranium gen de plante
Intrare: Geranium argenteum
Geranium argenteum   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium cinereum
Geranium cinereum   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium macrorrhizum
Geranium macrorrhizum   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium phaeum
Geranium phaeum   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium platypetalum
Geranium platypetalum   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium pratense
Geranium pratense   nomenclatura binar─â
Intrare: Geranium sanguineum
Geranium sanguineum   nomenclatura binar─â