ger definitie

15 definiții pentru ger

GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare. De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic.
ger s. n., pl. géruri
ger s. n., pl. géruri
GER1- v. geronto-.
-GER2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].
ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar < ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.
GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. * ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)
ger n. frig mare ce înghieață apa și face să degere oameni: ger de crapă pietrele. [Lat. GELU].
Gerul m. afluent al Siretului, desparte Covurluiul de Tecuci.
ger n., pl. urĭ (lat. gĕlu, it. gelo, pv. cat. gel, sp. yelo, hielo; fr. gelée [lat. *gelata]. V. deger, gelatină). Frig foarte mare (glacial). E un ger de îngheață și cenușa’n vatră, de crapă lemnele și petrele, e grozav de ger.
GER subst. 1. Gem (Viciu 33); – Gh. (10 255); -l (Glos; 16 B IV 212; Isp I2; Giur 278; Cat); t., rîul; -leasa (17 B I 186). 2. Gera b.; m-te (AO XVI). 3. Ger/ea, R. (RI XI 54); -eni t. (Tec. II). 4. Geracu t. (Sd XVI). 5. + -otă, Gerotă (Puc) și dr. Gerota.
GER-, v. GERO-.~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile bătrîneții; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în geriatrie.
ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig.

ger dex

Intrare: Ger
Ger
Intrare: ger (frig)
ger 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: ger (pref.)
ger pref.
Intrare: ger (suf.)
ger suf.