Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru geotectonic─â

GEOTECT├ôNIC, -─é, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a geologiei care studiaz─â structura scoar╚Ťei terestre ╚Öi cauzele mi╚Öc─ârilor ╚Öi deform─ârilor pe care le sufer─â aceasta; tectonic─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine geotectonicii (1), privitor la geotectonic─â. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.
GEOTECT├ôNIC, -─é, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a geologiei care studiaz─â structura scoar╚Ťei terestre ╚Öi cauzele mi╚Öc─ârilor ╚Öi deform─ârilor pe care le sufer─â aceasta; tectonic─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine geotectonicii (1), privitor la geotectonic─â. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.
geotect├│nic (ge-o-) adj. m., pl. geotect├│nici; f. geotect├│nic─â, pl. geotect├│nice
geotect├│nic─â (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotect├│nicii
geotect├│nic adj. (sil. ge-o-) Ôćĺ tectonic
geotect├│nic─â s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotect├│nicii
GEOTECTÓNICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.
GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].
GEOTECT├ôNIC─é s.f. Disciplin─â care studiaz─â structura scoar╚Ťei P─âm├óntului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. g├ęotectonique].
GEOTECT├ôNIC, -─é I adj. referitor la geotectonic─â. II. s. f. disciplin─â care studiaz─â structura scoar╚Ťei terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)
GEOTECT├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de geotectonic─â; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch
GEOTECT├ôNIC─é f. Ramur─â a geologiei care se ocup─â cu studiul mi╚Öc─ârii ╚Öi deform─ârii scoar╚Ťei terestre. /<germ. Geotektonik
GEOTECTONIC─é s. (GEOL.) tectonic─â.

Geotectonic─â dex online | sinonim

Geotectonic─â definitie

Intrare: geotectonic
geotectonic adjectiv
  • silabisire: ge-o-
Intrare: geotectonic─â
geotectonic─â substantiv feminin
  • silabisire: ge-o-