Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru geometrie

GEOMETR├ŹE s. f. Ramur─â a matematicii care studiaz─â formele ╚Öi propriet─â╚Ťile corpurilor, precum ╚Öi raporturile lor spa╚Ťiale. ÔÖŽ Manual ├«n care se studiaz─â aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â. ÔÖŽ Structur─â, aspect regulat, simetric pe care ├«l are o construc╚Ťie, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęom├ętrie, lat. geometria.
GEOMETR├ŹE s. f. Ramur─â a matematicii care studiaz─â formele ╚Öi propriet─â╚Ťile corpurilor, precum ╚Öi raporturile lor spa╚Ťiale. ÔÖŽ Manual ├«n care se studiaz─â aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â. ÔÖŽ Structur─â, aspect regulat, simetric pe care ├«l are o construc╚Ťie, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęom├ętrie, lat. geometria.
GEOMETR├ŹE s. f. 1. Ramur─â principal─â a matematicii care studiaz─â formele spa╚Ťiale. 2. (Cu determin─âri ar─ât├«nd con╚Ťinutul) Ramur─â, sub├«mp─âr╚Ťire a geometriei (1). Geometrie plan─â. Geometrie ├«n spa╚Ťiu. Geometrie analitic─â. Geometrie diferen╚Ťial─â. Geometrie descriptiv─â v. c. ÔÇô Pronun╚Ťat: geo-.
geometr├şe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometr├şa, g.-d. geometr├şi, art. geometr├şei
geometr├şe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. geometr├şa, g.-d. geometr├şi, art. geometr├şei
GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.
GEOMETR├ŹE s.f. Ramur─â a matematicii al c─ârei obiect ├«l constituie formele spa╚Ťiale. ÔŚŐ Geometrie descriptiv─â = ramur─â a geometriei care se ocup─â cu reprezentarea corpurilor din spa╚Ťiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. g├ęom├ętrie, cf. lat. geometria < gr. ge ÔÇô p─âm├ónt, metron ÔÇô m─âsur─â].
GEOMETR├ŹE s. f. 1. ramur─â a matematicii care studiaz─â formele ╚Öi propriet─â╚Ťile figurilor spa╚Ťiale. ÔÖŽ ~ descriptiv─â = ramur─â a geometriei care se ocup─â cu reprezentarea corpurilor din spa╚Ťiu prin figuri plane. 2. structur─â geometric─â a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compozi╚Ťie. (< fr. g├ęom├ętrie)
GEOMETR├ŹE f. 1) Ramur─â a matematicii care se ocup─â cu studiul raporturilor ╚Öi formelor spa╚Ťiale. 2) Structura regulat─â a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. g├ęom├ętrie, lat. geometria
geometrie f. 1. ╚Ötiin╚Ť─â ce are de obiect m─âsurarea liniilor, suprafe╚Ťelor ╚Öi volumelor; 2. tractat de geometrie.
*geometr├şe f. (vgr. geometr├şa, d. geo- ╚Öi metru). ╚śtiin╚Ťa m─âsur─âri─ş liniilor, suprafe╚Ťelor ╚Öi volumelor. Carte care vorbe╚Öte despre aceast─â m─âsurare.
GEOMETRIE PLAN─é s. planimetrie.
GEOMETR├ŹE (< fr.; {s} geo- + gr. metron ÔÇ×m─âsur─âÔÇŁ) s. f. 1. Ramur─â a matematicii care studiaz─â formele corpurilor ╚Öi rapoartele lor spa╚Ťiale. Primele cuno╚Ötin╚Ťe de g. (documente egiptene ╚Öi caldeene) constau ├«n reguli practice pentru m─âsurarea ariilor ╚Öi volumelor. ├Än sec. 4-3 ├«. Hr. a ap─ârut ╚Öi s-a dezvoltat g. euclidian─â, bazat─â pe sistemul de axiome enun╚Ťat de Euclid (printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralel─â ╚Öi numai una la acea dreapt─â) au dus la crearea g. neeuclidiene (sec. 19, Lobacevski, Bolyai), care porne╚Öte de la negarea postulatului amintit. Cercet─âri asupra compatibilit─â╚Ťii acestor dou─â g. (Klein, Riemann, Hilbert) au ar─âtat c─â obiectul g. moderne trebuie s─â-l constituie studiul grupurilor de transform─âri ale spa╚Ťiului (ex. transla╚Ťia, rota╚Ťia etc.) ╚Öi al propriet─â╚Ťilor invariante ale punctelor ╚Öi figurilor spa╚Ťiale fa╚Ť─â de aceste transform─âri. ÔŚŐ G. analitic─â = ramur─â a g. care studiaz─â propriet─â╚Ťile figurilor geometrice cu ajutorul calcului algebric. G. descriptiv─â = ramur─â a g. care se ocup─â cu reprezentarea figurilor spa╚Ťiale prin desene executate ├«n plan. G. diferen╚Ťial─â = capitol al g. care utilizeaz─â metodele analizei matematice pentru a studia propriet─â╚Ťile figurilor geometrice. 2. Structura geometric─â a unui sistem tehnic (ex. g. avionului).
GEO- ÔÇ×p─âm├«nt, sol, teren, terestru, teluricÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ge ÔÇ×p─âm├«ntÔÇŁ > fr. g├ęo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geo-. Ôľí ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre evolu╚Ťia globului terestru ╚Öi dezvoltarea vie╚Ťii; ~biont (v. -biont), s. n., organism vegetal care tr─âie╚Öte permanent ├«n sol; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Embrion cu germina╚Ťie subteran─â. 2. Stolon subteran; ~cancerologie (v. cancero-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â interdependen╚Ťa dintre cancer ╚Öi condi╚Ťiile geografice; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen prezent la unele plante care, dup─â fecunda╚Ťie, ├«╚Öi afund─â floarea ├«n p─âm├«nt, unde se dezvolt─â fructele; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., (despre plante) care se curbeaz─â dirij├«nd fructul ├«n p─âm├«nt; ~centric (v. -centric), adj., 1. Care este raportat la centrul p─âm├«ntului. 2. Care are globul terestru drept centru; ~claz─â (v. -claz─â), s. f., ruptur─â mare ├«n scoar╚Ťa terestr─â; sin. litoclaz─â; ~cratic (v. -cratic), adj., referitor la mi╚Öc─ârile tectonice de ridicare ╚Öi de cobor├«re a scoar╚Ťei, manifestate prin regresiunea ╚Öi transgresiunea apelor marine; ~criologie (v. crio-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â zonele de ├«nghe╚Ť ale p─âm├«ntului; ~criptofite (v. cripto-, v. -fit), s. f. pl., plante care se ├«nmul╚Ťesc prin muguri subterani; ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., ramur─â a geologici care se ocup─â cu m─âsurarea timpului istoric ╚Öi cu stabilirea succesiunii fenomenelor geologice; ~dezie (v. -dezie), s. f., disciplin─â care studiaz─â forma ╚Öi dimensiunile p─âm├«ntului ╚Öi tehnica reprezent─ârii cartografice a suprafe╚Ťei lui; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la modific─ârile suferite de scoar╚Ťa terestr─â sub ac╚Ťiunea diferi╚Ťilor agen╚Ťi externi; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologia p─âm├«ntului; ~ecotip (v. eco-1, v. -tip), s. n., ecotip geografic stabilizat; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor fa╚Ť─â de for╚Ťa de gravita╚Ťie; ~fag (v. -fag), adj., care se hr─âne╚Öte cu p─âm├«nt; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare patologic─â de p─âm├«nt; ~fil (v. -fil1), adj., (despre un organ vegetal) care cre╚Öte subteran; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care ├«n perioada repausului vegetativ sau ├«n condi╚Ťii nefavorabile continu─â s─â supravie╚Ťuiasc─â numai prin organele subterane; ~fon (v. -fon), s. n., instrument folosit ├«n prospec╚Ťiunile geologice pentru recep╚Ťionarea undelor sonore; ~gen (v. -gen1), adj., (despre agen╚Ťi patogeni) care p─âtrunde din sol ├«n organele plantei; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a p─âm├«ntului; ~genie (v. -genie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â originea ╚Öi formarea p─âm├«ntului; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., disciplin─â care are ca obiect de studiu compozi╚Ťia mineralogic─â ╚Öi resturile florei ╚Öi faunei p─âm├«ntului; ~gonie (v. -gonie), s. f., formare a p─âm├«ntului; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care descrie ╚Öi studiaz─â scoar╚Ťa terestr─â, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc.; ~id (v. -id), s. n., corp geometric reprezent├«nd forma teoretic─â a p─âm├«ntului, redus─â la nivelul oceanelor; ~izoterm─â (v. izo-, v. -term), s. f., linie care une╚Öte pe o hart─â puncte cu aceea╚Öi temperatur─â din scoar╚Ťa terestr─â; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a p─âm├«ntului; ~lit (v. -lit1), s. n., zeolit*; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â modul de formare, structura ╚Öi istoria dezvolt─ârii p─âm├«ntului; ~mal (v. -mal), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu dezvoltare orizontal─â, ca rezultat al ac╚Ťiunii for╚Ťei de gravita╚Ťie. 2. (Despre plante) Care prezint─â organe t├«r├«toare; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramur─â a matematicii care studiaz─â formele ╚Öi propriet─â╚Ťile figurilor spa╚Ťiale; ~metrografie (v. metro-2, v. -grafie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul g─âsirii unei solu╚Ťii c├«t mai simple, dar exacte, a unei probleme de construc╚Ťie geometric─â; ~metru (v. -metru1), s. m. ╚Öi f., 1. Specialist ├«n geometrie. 2. Topograf; ~morfic (v. -morfic), adj., referitor la forma globului p─âm├«ntesc; ~morfie (v. -morfie), s. f., parte a geodeziei care se ocup─â cu studiul figurii p─âm├«ntului; ~morfogenez─â (v. morfo-, v. -genez─â), s. f., proces de apari╚Ťie a formelor de relief ale suprafe╚Ťei terestre; ~morfogenie (v. morfo-, v. -genie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â originea formelor de relief de pe p─âm├«nt; ~morfolog (v. morfo-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n geomorfologie; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., parte a geografiei fizice care studiaz─â forma ╚Öi evolu╚Ťia reliefului scoar╚Ťei terestre; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., influen╚Ť─â morfogenetic─â a for╚Ťei de gravita╚Ťie asupra organelor vegetale; ~nastie (v. -nastie), s. f., fenomen biologic de curbare sau de r─âsucire a organelor vegetale spre p─âm├«nt; ~nemie (v. -nemie), s. f., ramur─â a biogeografiei care studiaz─â condi╚Ťiile ╚Öi distribuirea organismelor vegetale ╚Öi animale pe suprafa╚Ťa terestr─â; ~nictinastie (v. nicti-, v. -nastie), s. f., mi╚Öcare de curbare a plantelor sub influen╚Ťa puterii de gravita╚Ťie pentru luarea pozi╚Ťiei de somn; sin. geonictitropie; ~nictitropie (v. nicti-, v. -tropie), s. f., geonictinastie*; ~nomie (v. -nomie), s. f., studiul legilor fizice dup─â care se produc schimb─ârile scoar╚Ťei terestre; ~oceanografie (v. oceano-, v. -grafie), s. f., geologie marin─â; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â efectele climatului ╚Öi ale mediului ├«nconjur─âtor ├«n apari╚Ťia bolilor; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., fiecare din ├«nveli╚Öurile concentrice care intr─â ├«n componen╚Ťa globului terestru; ~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â morfologia, mineralogia, petrografia ╚Öi speogeneza regiunilor carstice; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Mi╚Öcare de orientare a organelor vegetale ├«n direc╚Ťia for╚Ťei de gravita╚Ťie. 2. Sensibilitate a protoplasmei celulare fa╚Ť─â de for╚Ťa de gravita╚Ťie; ~termic (v. -termic), adj., referitor la c─âldura intern─â a p─âm├«ntului; ~termie (v. -termie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul varia╚Ťiilor termice ale p─âm├«ntului, ├«n raport cu ad├«ncimea lui; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru cu care se m─âsoar─â temperatura solului; ~tip (v. -tip), s. n., popula╚Ťie cu caractere particulare, rezultate ale selec╚Ťiei, ├«n anumite condi╚Ťii de mediu; ~trofie (v. -trofie), s. f., cre╚Ötere unilateral─â ╚Öi inegal─â a unui organ datorit─â pozi╚Ťiei luate ├«n urma puterii de gravita╚Ťie; sin. geotrofism; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care prezint─â mi╚Öc─âri de curbare ├«n direc╚Ťia razei p─âm├«ntului, sub influen╚Ťa gravita╚Ťiei; ~xen (v. xen), adj., (despre animale) care tr─âie╚Öte majoritatea timpului la suprafa╚Ťa solului.

Geometrie dex online | sinonim

Geometrie definitie

Intrare: geometrie
geometrie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: ge-o-me-tri-e