GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique.

GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique.

geomecánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecánicii

geomecánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geomecánicii

GEOMECÁNICĂ s.f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței Pământului. [< fr. géomécanique].

GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique)