GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique.
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique.
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -e, adj. Relativ la geofizică, de geofizică. ◊ Metode geofizice de prospecțiune = procedee de prospecțiune a zăcămintelor de substanțe utile, în care se întrebuințează diferite metode fizice (electrică, magnetică etc.). – Pronunțat: ge-o-.
GEOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la geofizică, de geofizică. ◊ Prospecțiune geofizică = ansamblu de metode de cercetare a proprietăților fizice ale componenților scoarței Pământului în scopul prospectării terenurilor. [Cf. fr. géophysique].
GEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la geofizică. II. s. f. știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. (< fr. géophysique)
GEOFÍZICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale globului pământesc (fenomenele seismice, magnetice, meteorologice etc.). /<fr. géophysique
GEOFIZÍCĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților și fenomenelor fizice ale Pământului, precum și cu cel al legăturilor lor cu structura acestuia, folosind legile fundamentale și metodele de investigație ale fizicii și geologiei. G. cuprinde: magnetometria, radiometria, seismologia, geotermia. ◊ G. aplicată include: prospecțiunile geofizice și g. industrială sau carotajul g. Observațiile geofizice se efectuează atât pe uscat, cât și pe fundul mărilor și oceanelor.