geodă definitie

10 definiții pentru geodă

GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode.
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile largi ale rocilor. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode.
GEÓDĂ, geode, s. f. Cavitate într-o rocă, avînd pereții căptușiți cu cristale de minerale. – Pronunțat: ge-o-.
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geódă s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geódei; pl. geóde
GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr. géode, cf. lat., gr. geodes].
GEÓDĂ s. f. 1. masă de minerale căptușită cu cristale, depuse în cavitățile rocilor; druză. 2. cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). (< fr. géode, gr. geodes)
*geódă f., pl. e (vgr. geódes, ca pămîntu). Bulgăre mineral cav și plin de cristale pin ăuntru.
geodă, (engl.= geode), cavitate de dimensiuni centimetrice, cu pereții tapisați cu druze de cristale sau formațiuni stalactitice. G. sunt frecvente în unele roci vulcanice, dar îmbracă forme spectaculoase în cadrul unor filoane metalifere.
GE-, v. GEO-.~odă (v. -od), s. f., 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi organice; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc care a fost adaptat ca nume propriu; ~oramă (v. -oramă), s. f., încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief, la o scară convențională, forma și accidentele scoarței terestre.

geodă dex

Intrare: geodă
geodă substantiv feminin
  • silabisire: ge-o-dă