GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.

GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.

geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii

geobotánic adj. m.(sil. ge-o-), pl. geobotánici; f. sg. geobotánică, pl. geobotánice

geobotánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geobotánicii

GEOBOTÁNICĂ s. fitogeografie.

GEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la geobotanică. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géobotanique].

GEOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspândirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique].

GEOBOTÁNIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique)

GEOBOTÁNICĂ f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor în legătură cu factorii de mediu. [Sil. ge-o-] /<fr. géobotanique

GEOBOTANICĂ s. fitogeografie.