Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru geobotanic─â

GEOBOT├üNIC, -─é, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a botanicii care se ocup─â cu studiul r─âsp├óndirii ╚Öi evolu╚Ťiei plantelor pe suprafa╚Ťa globului terestru. ÔÖŽ Disciplin─â care studiaz─â ├«nveli╚Öul vegetal din punctul de vedere al componen╚Ťei ╚Öi al legilor care ac╚Ťioneaz─â ├«n botanic─â. 2. Adj. Referitor la geobotanic─â, de geobotanic─â. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęobotanique.
GEOBOT├üNIC, -─é, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a botanicii care se ocup─â cu studiul r─âsp├óndirii ╚Öi evolu╚Ťiei plantelor pe suprafa╚Ťa globului terestru. ÔÖŽ Disciplin─â care studiaz─â ├«nveli╚Öul vegetal din punctul de vedere al componen╚Ťei ╚Öi al legilor care ac╚Ťioneaz─â ├«n botanic─â. 2. Adj. Referitor la geobotanic─â, de geobotanic─â. [Pr.: ge-o-] ÔÇô Din fr. g├ęobotanique.
geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii
geobotánic adj. m.(sil. ge-o-), pl. geobotánici; f. sg. geobotánică, pl. geobotánice
geobotánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geobotánicii
GEOBOTÁNICĂ s. fitogeografie.
GEOBOT├üNIC, -─é adj. Referitor la geobotanic─â. [Pron. ge-o-. / cf. fr. g├ęobotanique].
GEOBOT├üNIC─é s.f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul r─âsp├óndirii plantelor pe suprafa╚Ťa globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. g├ęobotanique].
GEOBOT├üNIC, -─é I adj. referitor la geobotanic─â. II. s. f. ramur─â a biogeografiei care studiaz─â r─âsp├óndirea plantelor pe suprafa╚Ťa globului terestru; fitogeografie. (< fr. g├ęobotanique)
GEOBOT├üNIC─é f. Ramur─â a botanicii care se ocup─â cu studiul plantelor ├«n leg─âtur─â cu factorii de mediu. [Sil. ge-o-] /<fr. g├ęobotanique
GEOBOTANIC─é s. fitogeografie.

Geobotanic─â dex online | sinonim

Geobotanic─â definitie

Intrare: geobotanic
geobotanic adjectiv
  • silabisire: ge-o-
Intrare: geobotanic─â
geobotanic─â substantiv feminin
  • silabisire: ge-o-