geobotanică definitie

11 definiții pentru geobotanică

GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii
geobotánic adj. m.(sil. ge-o-), pl. geobotánici; f. sg. geobotánică, pl. geobotánice
geobotánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geobotánicii
GEOBOTÁNICĂ s. fitogeografie.
GEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la geobotanică. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géobotanique].
GEOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspândirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique].
GEOBOTÁNIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique)
GEOBOTÁNICĂ f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor în legătură cu factorii de mediu. [Sil. ge-o-] /<fr. géobotanique
GEOBOTANICĂ s. fitogeografie.

geobotanică dex

Intrare: geobotanic
geobotanic adjectiv
  • silabisire: ge-o-
Intrare: geobotanică
geobotanică substantiv feminin
  • silabisire: ge-o-