geobotanic definitie

5 definiții pentru geobotanic

GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotánic adj. m.(sil. ge-o-), pl. geobotánici; f. sg. geobotánică, pl. geobotánice
GEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la geobotanică. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géobotanique].
GEOBOTÁNIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique)

geobotanic dex

Intrare: geobotanic
geobotanic adjectiv
  • silabisire: ge-o-