genuin definitie

12 definiții pentru genuin

GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus.
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus.
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Rar, livresc) Natural, veritabil, pur. Stare genuină.
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuín adj. m., pl. genuíni; f. sg. genuínă, pl. genuíne
GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil.
GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus].
GENUÍN, -Ă adj. natural, veritabil, pur. (< lat. genuinus)
GENUÍN ~ă (~i, ~e) livr. Care nu este denaturat; natural; curat; pur; veritabil. /<fr. génuine, lat. genuinus
genuin a. pur de origină: vorbe genuine.
*genuín, -ă adj. (lat. genuinus, d. gignere. V. gen). Din naștere, natural, nefalsificat, pur: vorbe genuine.
genuin adj. v. NATURAL. PUR. VERITABIL.

genuin dex

Intrare: genuin
genuin adjectiv