gentilom definitie

12 definiții pentru gentilom

GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (în societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat.
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilóm s. m. (sil. mf. -om), pl. gentilómi
GENTILÓM s. v. nobil.
GENTILÓM s.m. Nobil, aristocrat din societatea feudală apuseană. [< fr. gentilhomme, cf. it. gentiluomo].
GENTILÓM s. n. (în societatea feudală) nobil, aristocrat. ◊ (fig.) om cu maniere alese, amabil; distins. (< fr. gentilhomme)
GENTILÓM ~i m. 1) (în Europa apuseană din evul mediu) Persoană din societatea înaltă; nobil; aristocrat. 2) fig. livr. Persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentleman. /<fr. gentilhomme
gentilom m. 1. om de familie nobilă, la Francezi; 2. om cum se cade.
*gentilóm m. (fr. gentilhomme, it. gentiluomo. V. galantom). Nobil, boĭer. Fig. Bine crescut, cavaler, distins în purtare.
GENTILOM s. aristocrat, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

gentilom dex

Intrare: gentilom
gentilom admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: gen-ti-lom, gen-til-om