gentilic definitie

8 definiții pentru gentilic

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. gentílică, pl. gentílice
GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)
GENTÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis

gentilic dex

Intrare: gentilic
gentilic adjectiv