Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru gentilic

GENT├ŹLIC, -─é, gentilici, -ce, adj. Care apar╚Ťine gintei, privitor la gint─â. ÔÇô Din lat. gentilicius.
GENT├ŹLIC, -─é, gentilici, -ce, adj. Care apar╚Ťine gintei, privitor la gint─â. ÔÇô Din lat. gentilicius.
GENT├ŹLIC, -─é, gentilici, -e, adj. De gint─â, care apar╚Ťine gintei. Apari╚Ťia scrierii ini╚Ťiale trebuie s─â fie raportat─â la ├«nceputul dezvolt─ârii or├«nduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evolu╚Ťia de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor ╚Öi la cele na╚Ťionale indic─â treptele istorice ale dezvolt─ârii limbilor, str├«ns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.
gent├şlic adj. m., pl. gent├şlici; f. gent├şlic─â, pl. gent├şlice
gent├şlic adj. m., pl. gent├şlici; f. sg. gent├şlic─â, pl. gent├şlice
GENT├ŹLIC, -─é adj. De gint─â, apar╚Ťin├ónd unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
GENT├ŹLIC, -─é adj. care apar╚Ťine gintei, referitor la gint─â. (< lat. gentilicius)
GENT├ŹLIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de gint─â; propriu gin╚Ťii. /<lat. gentilionis

Gentilic dex online | sinonim

Gentilic definitie

Intrare: gentilic
gentilic adjectiv