gentilețe definitie

12 definiții pentru gentilețe

GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
GENTILÉȚE s. f. Purtare curtenitoare; amabilitate. Gest de gentilețe.
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
GENTILÉȚE s. v. curtoazie.
Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe
GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].
GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)
GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /<fr. gentilesse, it. gentilezza
*gentiléță f., pl. e (fr. gentillesse, it. gentilezza). Calitatea de a fi gentil. Amabilitate, politeță.
GENTILEȚE s. amabilitate, atenție, curtoazie, galanterie, politețe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)

gentilețe dex

Intrare: gentilețe
gentilețe 1 pl. -e substantiv feminin
gentilețe 2 pl. -i substantiv feminin