genotip definitie

11 definiții pentru genotip

GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype.
GENOTÍP, genotipuri, s. n. Totalitatea proprietăților ereditare ale unui organism. – Din fr. génotype.
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Biol.) Totalitatea proprietăților ereditare ale unui individ. Fiecare organism are o natură proprie sau, cum se spune în știință, un genotip propriu.
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotíp s. n., pl. genotípuri
GENOTÍP s. v. germen.
GENOTÍP s.n. Totalitatea calităților ereditare ale unui individ. [Pl. -uri. / < fr. génotype, cf. lat. genus – neam, typus – tip].
GENOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism. (< fr. génotype)
GENOTÍP ~uri n. Totalitate a genelor caracteristice unei specii. /<fr. génotype
GENOTIP s. (BIOL.) germen, plasmă germinativă.
GENO-1 „neam, familie, rasă, generație, naștere, procreație”. ◊ gr. genos „naștere, neam, urmaș, origine, specie, generație” > fr. géno-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geno-. □ ~cid (v. -cid), s. n., exterminare a unei comunități etnice; ~copie (v. -copie), s. f., fenotip care poate fi produs de diferite gene; ~dem (v. -dem), s. n., populație care diferă de alta prin frecvența uneia sau a mai multor gene; ~dermatologie (v. dermato-, v. -logie1), s. f., studiul influenței eredității asupra afecțiunilor pielii; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare ereditară a nutriției; ~fagie (v. -fagie), s. f., înlocuire teoretică a tuturor genelor recesive ale unei populații, cu gene dominante; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de activitatea sexuală; ~for (v. -for), s. m., cromozom (grupul linkage) al virusurilor și al procariotelor; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază răspîndirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei, precum și condițiile istorice ale acestora; ~holotip (v. holo-, v. -tip), s. n., specie caracteristică genului vegetal sau animal; ~mer (v. -mer), s. n., subunitate a genei; ~nemă (v. -nemă), s. f., zona axială a unui cromozom, unde sînt localizate combinațiile genelor; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază problemele genetice ale organismelor; ~patie (v. -patie), s. f., alterare patologică ereditară; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Totalitatea genelor unui organism care sînt localizate în cromozomi. 2. Totalitatea factorilor genetici dintr-un organism; ~trof (v. -trof), adj., (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiții nutriționale particulare; ~tropic (v. -tropic), adj., s. n., (substanțe) care modifică o genă, realizînd astfel o anumită orientare a procesului de dezvoltare; ~zom (v. -zom), s. m., loc ocupat de o genă pe o hartă cromozomială.

genotip dex

Intrare: genotip
genotip substantiv neutru