Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru geniu

G├ëNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai ├«nalt─â treapt─â de ├«nzestrare spiritual─â a omului, caracterizat─â printr-o activitate creatoare ale c─ârei rezultate au o mare ├«nsemn─âtate; persoan─â care are o asemenea ├«nzestrare. ÔŚŐ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natur─â, caracter specific. II. (Mitol.; azi ├«n stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau r─âu). III. Arm─â militar─â care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucr─ârilor de fortifica╚Ťii, de drumuri, de poduri etc. ÔÇô Din lat. genius, fr. g├ęnie.
G├ëNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai ├«nalt─â treapt─â de ├«nzestrare spiritual─â a omului, caracterizat─â printr-o activitate creatoare ale c─ârei rezultate au o mare ├«nsemn─âtate; persoan─â care are o asemenea ├«nzestrare. ÔŚŐ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natur─â, caracter specific. II. (Mitol.; azi ├«n stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau r─âu). III. Arm─â militar─â care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucr─ârilor de fortifica╚Ťii, de drumuri, de poduri etc. ÔÇô Din lat. genius, fr. g├ęnie.
G├ëNIU, genii, s. n. I. 1. Capacitate creatoare extraordinar─â, talent creator excep╚Ťional; persoan─â ├«nzestrat─â cu astfel de talent. O cultur─â superioar─â nu se creeaz─â f─âr─â sprijinul unei politici juste, c─âci ├«ntr-un climat vitreg geniile nu rodesc. CAMIL PETRESCU, O. I 312. Gra╚Ťie geniului c├«torva scriitori de geniu... literatura romantic─â nu ajunse decadent─â. IONESCU-rion, C. 108. Geniul e lan╚Ťul ce trage lumea spre prop─â╚Öire. ODOBESCU, S. I 242. ÔŚŐ Loc. adj. De geniu = genial. Dar [Eminescu] nu era ├«n adev─âr un om de geniu? ÔÇô Nu mai ├«ncape vorb─â. CARAGIALE, O. III 240. 2. Fire, natur─â, caracter specific. Din rezolvarea gre╚Öit─â a acestei probleme, putea s─â rezulte... o limb─â schimonosit─â ╚Öi neconform─â cu geniul limbii rom├«ne╚Öti. IBR─éILEANU, SP. CR. 21. II. (Mitol.; ast─âzi, ├«n credin╚Ťe mistice ╚Öi ├«n stilul poetic) Spirit protector despre care se pretindea c─â ar ├«nso╚Ťi pe om ├«n decursul ├«ntregii sale vie╚Ťi ╚Öi i-ar conduce ac╚Ťiunile ╚Öi g├«ndurile; spirit (bun sau r─âu), duh. E-at├«ta neclintire, pe drumu-acesta gol...Ca-n ╚Ťara adormit─â, de-un mileniu, De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU, V. 69. ├Än a nop╚Ťii lini╚Ötire o divin─â melodie Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie. ALECSANDRI, P. A. 126. C├«nd se pune la piano, pare c─â geniul muzicii o insufl─â. NEGRUZZI. S. I 75. III. (Mil.; cu sens colectiv) Trupe specializate pentru executare de lucr─âri de fortifica╚Ťii, drumuri, poduri etc. ÔÇô Pronun╚Ťat: -niu. - Pl. ╚Öi: geniuri (MACEDONSKI, O. IV 78, KOG─éLNICEANU, S. 216, B─éLCESCU, O. I 24).
g├ęniu [niu pron. niu] s. n., art. g├ęniul; pl. g├ęnii, art. g├ęniile (-ni-i-)
g├ęniu s. n. [-niu pron. -niu], art. g├ęniul; pl. g├ęnii, art. g├ęniile (sil. -ni-i-)
Geniu Ôëá mediocritate, imbecil, nebunie
G├ëNIU1 s.n. I. 1. Talent, dispozi╚Ťie natural─â, capacitate de crea╚Ťie excep╚Ťional─â, rezultat al dezvolt─ârii maxime a facult─â╚Ťilor umane; persoan─â care are asemenea calit─â╚Ťi. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiin╚Ť─â supranatural─â (bun─â sau rea) care ├«n credin╚Ťele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. g├ęnie].
G├ëNIU2 s.n. Specialitate militar─â, arm─â care se ocup─â cu lucr─âri de fortifica╚Ťii, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din aceast─â arm─â. [Pron. -niu. / < fr. g├ęnie, cf. it. genio].
G├ëNIU s. n. I. 1. talent, dispozi╚Ťie natural─â, capacitate creatoare excep╚Ťional─â, a dezvolt─ârii maxime a facult─â╚Ťilor umane; persoan─â astfel ├«nzestrat─â. 2. caracter specific. II. spirit, demon, fiin╚Ť─â supranatural─â care, ├«n credin╚Ťele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militar─â, arm─â care se ocup─â cu executarea lucr─ârilor de fortifica╚Ťii, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. g├ęnie)
g├ęniu (g├ęnii), s. n. ÔÇô 1. Cea mai ├«nalt─â treapt─â de ├«nzestrare a omului. ÔÇô 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). ÔÇô Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ing├ęnieux.
G├ëNIU1 ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofer─â unei persoane calit─â╚Ťi creatoare deosebite. * De ~ genial. 2) Persoan─â care posed─â asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de tr─âs─âturi distinctive care formeaz─â esen╚Ťa unui lucru sau a unei fiin╚Ťe. ~ul crea╚Ťiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate ├«n executarea unor lucr─âri tehnice (poduri, fortifica╚Ťii etc.). /<lat. genius, fr. g├ęnie
G├ëNIU2 ~i m. mit. Fiin╚Ť─â supranatural─â care se crede c─â influen╚Ťeaz─â asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, fr. g├ęnie
Geniu m. Mit. V. Vocabular.
geniu m. 1. Mit. fiin╚Ťa divin─â care prezida la na╚Öterea fiec─ârui om ╚Öi priveghia asupra-i ├«n tot cursul vie╚Ťii; 2. ├«nger tutelar: geniul Rom├óniei; 3. fig. persoan─â care exercit─â asupra alteia o influen╚Ť─â bun─â sau rea; 4. gradul cel mai ├«nalt al aptitudinilor umane, talent cu totul extraordinar: geniul lui Eminescu; 5. caracter propriu ╚Öi distinctiv: geniul unui popor, geniul unei limbi; 6. arta de a construi, de a ataca ╚Öi de a ap─âra cet─â╚Ťile tari; 7. corp de solda╚Ťi ├«ns─ârcinat cu aceasta: geniul militar, destinat a da armatei ingineri ╚Öi lucr─âtori pentru ap─ârare ╚Öi asediu, coprinde 21 batalioane de pioneri, 1 regiment de pontonieri, 2 regimente de drum de fier, 1 regiment de specialit─â╚Ťi ╚Öi 5 grupuri de aerosta╚Ťiune.
*g├ęni┼ş n., ca ╚Öi spirit (lat. genius, d. g├şgnere, g├ęnitum, a na╚Öte. V. gen). Ze┼ş care, dup─â credin╚Ťa celor vech─ş, prezida la na╚Öterea fie-c─âru─ş om ╚Öi-l proteja p├«n─â la moarte, a╚Öa cum e la cre╚Ötin─ş ├«ngeru. Spirit, fiin╚Ť─â mistic─â. Poet. Ze┼ş protector: geniu Rom├ónii─ş. Fig. Persoan─â care exercit─â asupra alte─şa o influen╚Ť─â bun─â sa┼ş rea. Fig. Gradu cel ma─ş ├«nalt al aptitudinilor omulu─ş, talent extraordinar: geniu poezii─ş, afacerilor, intrigi─ş. Caracter propri┼ş ╚Öi distinctiv: geniu unu─ş popor, une─ş limb─ş. Inginerie militar─â sa┼ş ╚Öi civil─â (╚Ötiin╚Ťa de a face podur─ş, fortifica╚Ťiun─ş ╚Ö. a.). Trupe militare ├«ns─ârcinate cu asta (pontonier─ş, telegrafi╚Öt─ş ╚Ö. a.). ÔÇô Uni─ş zic un geni┼ş, do─ş geni─ş, articulat genii─ş c├«nd ├«nseamn─â ÔÇ×zeuÔÇŁ.
GENIU-AERODROMURI, specializare a armei geniu ├«n vederea amenaj─ârii, ├«ntre╚Ťinerii ╚Öi deservirii aerodromurilor militare.
LE G├ëNIE NÔÇÖEST AUTRE CHOSE QUÔÇÖUNE GRANDE APTITUDE ├Ç LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva dec├ót o mare aptitudine pentru r─âbdare.
WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) c├ónd apare un adev─ârat geniu ├«n lume, po╚Ťi s─â-l recuno╚Öti dup─â acest semn: to╚Ťi ignoran╚Ťii se unesc ├«mpotriva lui ÔÇô J. Swift, ÔÇ×Thoughts on various subjectsÔÇŁ.
Geniul Carpa╚Ťilor expr. (iron.) porecl─â dat─â ├«n timpul vie╚Ťii lui Nicolae Ceau╚Öescu.

Geniu dex online | sinonim

Geniu definitie

Intrare: geniu
geniu 1 pl. -i substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: gen─şu
geniu 2 pl. -uri substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: gen─şu