genitival definitie

9 definiții pentru genitival

GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al.
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al.
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. (Despre părți de vorbire și părți de propoziție) Care stă în cazul genitiv. Atributul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul pe care-l determină. IORDAN, L. R. 627. ◊ Articol genitival = articol posesiv, v. posesiv.
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. sg. genitiválă, pl. genitivále
GENITIVÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte, părți de propoziție) În cazul genitiv; referitor la acest caz. ◊ Articol genitival = articol posesiv. [Var. genetival, -ă adj. / < genitiv + -al].
GENITIVÁL, -Ă adj. (despre cuvinte, părți de propoziție, construcții) în cazul genitiv. ♦ articol ~ = articol posesiv. (< genitiv + -al)
GENITIVAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de genitiv; propriu genitivului. 2) (despre cuvinte) Care este în cazul genitiv. 3) Care are valoare de genitiv; cu valoare de genitiv. * Articol ~ articol posesiv. /genitiv + suf. ~al
GENITIVÁL, -Ă adj. (< genitiv + suf. -al): în sintagmele articol genitival și atribut substantival genitival (v.).

genitival dex

Intrare: genitival
genitival adjectiv