genic definitie

7 definiții pentru genic

GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
génic adj. m., pl. génici; f. sg. génică, pl. génice
GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naștere].
-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique)
-GENIC „care naște, care produce”. ◊ gr. gennan „a naște, a produce” > fr. -génique, it. -genico, engl. -genic > rom. -genic.

genic dex

Intrare: genic (adj.)
genic adj. adjectiv
Intrare: genic (suf.)
genic suf.