GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité.

GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité.

GENIALITÁTE s. f. Calitatea unui geniu, însușire a ceea ce este genial. [Eminescu] a nimerit cu o genialitate uimitoare toate, dar absolut toate nuanțele de tonuri variate și multiple de care e capabil sentimentul [iubirii]. IONESCU-RION, C. 120. – Pronunțat: -ni-a-.

genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții

genialitáte s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. genialității

GENIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este genial. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. génialité].

GENIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este genial. (< fr. génialité)

GENIALITÁTE f. Caracter genial. /<fr. génialité

genialitate f. caracter genial.

*genialitáte f. (lat. geniálitas, -átis). Calitatea de a fi genial.