GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care sînt cam de aceeași vîrstă. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. Anii curgeau și ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi. ANGHEL, PR. 78. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. ◊ Din generație în generație = din tată în fiu. ◊ (Poetic) Pe malul Oltului... se ivesc și dispar generații, mereu repetate, de sălcii. BOGZA, C. O. 211. Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mînăstirii in cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132. 2. (Biol.; în expr.) Teoria generației spontanee = teză reacționară, pseudoștiințifică, idealistă, conform căreia poate lua naștere în mod spontan, fără evoluție istorică, un organism viu, din materie moartă. – Variantă: (învechit) generațiúne (HOGAȘ, M. N. 91) s. f.