Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru generalizare

GENERALIZ├ü, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetic─â mai multor situa╚Ťii particulare care au unele tr─âs─âturi comune; a extinde mintal ├«nsu╚Öirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor ╚Öi fenomenelor din clasa respectiv─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ÔÖŽ Refl. (Despre boli) A se extinde ├«n ├«ntregul organ sau organism. ÔÖŽ Tranz. A considera (de obicei f─âr─â temei) o ├«nt├ómplare, o situa╚Ťie ca fiind general─â. ÔÇô Din fr. g├ęn├ęraliser.
GENERALIZ├üRE, generaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) generaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â prin care se trece de la no╚Ťiuni cu o sfer─â mai restr├óns─â ╚Öi un con╚Ťinut mai bogat la no╚Ťiuni cu o sfer─â mai larg─â ╚Öi un con╚Ťinut mai restr├óns. ÔÇô V. generaliza.
GENERALIZ├ü, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetic─â mai multor situa╚Ťii particulare care au unele tr─âs─âturi comune; a extinde mintal ├«nsu╚Öirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor ╚Öi fenomenelor din clasa respectiv─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ÔÖŽ Refl. (Despre boli) A se extinde ├«n ├«ntregul organ sau organism. ÔÖŽ Tranz. A considera (de obicei f─âr─â temei) o ├«nt├ómplare, o situa╚Ťie ca fiind general─â. ÔÇô Din fr. g├ęn├ęraliser.
GENERALIZ├üRE, generaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) generaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â prin care se trece de la no╚Ťiuni cu o sfer─â mai restr├óns─â ╚Öi un con╚Ťinut mai bogat la no╚Ťiuni cu o sfer─â mai larg─â ╚Öi un con╚Ťinut mai restr├óns. ÔÇô V. generaliza.
GENERALIZ├ü, generalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o lege, un principiu etc.) A concentra, a da o formulare sau o expresie sintetic─â, general─â. V. sintetiza. Poezia... generalizeaz─â ├«n mod special lumea emo╚Ťiilor. SAHIA, U.R.S.S. 171. Poetul generalizeaz─â prevederile sale subiective. GHEREA, ST. CR. III 393. 2. A face s─â fie general, a extinde sfera de aplicare la cazuri similare. Noua metod─â a fost generalizat─â ├«n toat─â uzina. ÔÖŽ Absol. A considera o ├«nt├«mplare, o situa╚Ťie ca general─â. ├Äntotdeauna vii t├«rziu! ÔÇô De ce generalizezi?
GENERALIZ├üRE, generaliz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a generaliza ╚Öi rezultatul ei; extindere, l─ârgire a sferei de aplicare. Exprimarea ├«n modul cel mai deplin a esen╚Ťei fenomenelor din via╚Ť─â presupune o generalizare profund─â, o descoperire ╚Öi ilustrare deosebit de expresiv─â a modului cum ac╚Ťioneaz─â legile obiective ale realit─â╚Ťii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2. Rezultatul generaliz─ârii (faza ultim─â a cunoa╚Öterii cu ajutorul g├«ndirii) este no╚Ťiunea. IORDAN, L. R. 35. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â cu ajutorul c─âreia unim ├«n minte ├«nsu╚Öirile comune ale obiectelor de acela╚Öi fel. 2. (Med.) Extindere, ├«n ├«ntregul organism, a unui proces maladiv, ini╚Ťial limitat.
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. generaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. generalize├íz─â
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizării; pl. generalizări
GENERALIZÁ vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.)
A generaliza Ôëá a particulariza
GENERALIZ├ü vb. I. tr. 1. A da o formulare sau o expresie sintetic─â, general─â; (fil.) a efectua procesul logic de trecere de la singular sau particular la general. 2. A aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asem─ân─âtoare; a l─ârgi, a m─âri sfera de aplicare. ÔÖŽ refl. (Despre boli) A se extinde ├«n ├«ntregul organism. [Cf. fr. g├ęn├ęraliser, it. generalizzare].
GENERALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) generaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â prin care se trece de la particular la general, extr─âg├óndu-se caracterele comune esen╚Ťiale unor obiecte asem─ân─âtoare. [< generaliza].
GENERALIZ├ü vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetic─â, general─â; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asem─ân─âtoare; a l─ârgi, a m─âri sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde ├«n ├«ntregul organism. (< fr. g├ęn├ęraliser)
GENERALIZ├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a (se) generaliza. ÔŚŐ opera╚Ťie logic─â prin care se trece de la particular la general, extr─âg├óndu-se caracterele comune esen╚Ťiale ale unor obiecte asem─ân─âtoare. (< generaliza)
A GENERALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (fapte, fenomene, situa╚Ťii etc.) A aplica la un ansamblu sau la majoritatea indivizilor; a extinde asupra unui tot, atribuindu-i caracter general. 2) A prezenta ├«ntr-o form─â sintetic─â. ~ cele spuse. 3) A folosi extinz├ónd asupra unui ansamblu ceea ce este specific pentru un num─âr limitat de cazuri. 4) A face s─â se generalizeze; a universaliza. /<fr. g├ęn├ęraliser
A SE GENERALIZ├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) A deveni general; a c─âp─âta caracter universal; a se universaliza. 2) (despre boli) A se extinde asupra ├«ntregului organ sau organism. /<fr. g├ęn├ęraliser
GENERALIZ├üRE ~─âri f. 1) v. A GENERALIZA ╚Öi A SE GENERALIZA. 2) Opera╚Ťie mintal─â prin care se grupeaz─â ├«n acela╚Öi gen obiecte cu tr─âs─âturi esen╚Ťiale comune. /v. a generaliza
generaliz├á v. 1. a face general, a da mai mult─â ├«ntindere; 2. a deveni comun la mul╚Ťi.
generalizare f. ac╚Ťiunea ╚Öi facultatea de a generaliza.
*generaliza╚Ťi├║ne f. Ac╚Ťiunea de a generaliza. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*generaliz├ęz v. tr. (d. general; fr. g├ęn├ęraliser). Fac general un lucru, ├«ntind peste tot: a generaliza o deciziune. V. refl. Aceast─â mod─â sÔÇÖa generalizat.
GENERALIZA vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constat─âri particulare.)

Generalizare dex online | sinonim

Generalizare definitie

Intrare: generaliza
generaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: generalizare
generalizare substantiv feminin