gențianacee definitie

6 definiții pentru gențianacee

GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée.
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacées.
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențianacée s. f. (sil. -ți-a-), pl. gențianacée
GENȚIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées].
GENȚIANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana. (< fr. gentianacées)

gențianacee dex

Intrare: gențianacee
gențianacee substantiv feminin
  • silabisire: -ți-a-