Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru gemere

G├ëME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiin╚Ťe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ÔÖŽ Fig. (Despre elemente ale naturii) A frem─âta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, ├«nc─ârcat peste m─âsur─â. ÔÇô Lat. gemere.
G├ëME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiin╚Ťe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ÔÖŽ Fig. (Despre elemente ale naturii) A frem─âta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, ├«nc─ârcat peste m─âsur─â. ÔÇô Lat. gemere.
G├ëME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni ╚Öi, mai rar, despre alte fiin╚Ťe) A scoate sunete nearticulate, provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta, suspina. ╚śi-a tras ciuful de p─âr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. Viindu-╚Öi ni╚Ťel ├«n sim╚Ťiri ╚Öi neput├«ndu-se scula, a ├«nceput a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. Gemea Dolca, se culca, Laba rupt─â-╚Öi ar─âta. ALECSANDRI, P. P. 55. ÔŚŐ Fig. ├Än sufletul lui gemea durerea. DUN─éREANU, CH. 34. ÔŚŐ (Metaforic) Afar─â ├«ncepuse s─â fluiere ╚Öi s─â geam─â un v├«nt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. U╚Öile gem ├«n ╚Ť├«╚Ť├«ni. CO╚śBUC, P. I 235. Va geme de patemi Al m─ârii aspru c├«nt. EMINESCU, O. I 218. Fuge ca v├«ntul, Sun─â p─âdurile, f├«╚Ö├«ie frunzele, Geme p─âm├«ntul. BOLINTINEANU, O. 74. ÔŚŐ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca ├«╚Öi gemu r─âcnetele ╚Öi c─âzu ├«n genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clas─â social─â exploatat─â) A suferi din greu, a fi ap─âsat, ├«mpilat. ├Äntreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. R─âul ajunge la culme, ╚Ťara geme de b├«ntuirile simbria╚Öilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. ╚Üara geme subt asuprirea Tom╚Öei. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źsub┬╗ sau ┬źde┬╗) A fi plin, ├«nc─ârcat peste m─âsur─â. Vapoarele url─â disperate, gem├«nd sub greutatea ├«nc─ârc─âturilor. SAHIA, N. 39. Pe st├«nga, largul v─âii gemea sub bel╚Öugul greu al s─âm─ân─âturilor. HOGA╚ś, DR. 241. Geme codru de voinici, La tot fagu c├«te cinci. HODO╚ś, P. P. 201.
g├ęme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. geme├í; conj. prez. 3 s─â ge├ím─â; part. gem├║t
g├ęme vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. geme├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ge├ím─â; part. gem├║t
GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
g├ęme (g├ęm, gem├║t), vb. ÔÇô 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se pl├«nge. ÔÇô 2. A fi plin, ├«nc─ârcat peste m─âsur─â. ÔÇô Mr. gem, gimut─â, geamire. Lat. g─Ľm─Ľre (Pu╚Öcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ─čemo┼ä (Philippide, II, 643). ÔÇô Der. gem─âtor, adj. (care geme); geam─ât (var. gem─ât, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca fream─ât, treac─ât, sau reprezentant al lat. g─Ľm─ştus (Pu╚Öcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); ├«ngemere, vb. (├«nv., a geme), ar putea reproduce lat. ing─Ľm─Ľre; gemut, s. n. (geam─ât).
A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere
geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apăsat, a suferi: a geme în exil; 3. fig. se zice despre arbori și ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].
gem, -├║t, a g├ęme v. intr. (lat. g─Ľmo, g├ęmere, it. g├ęmere, pv. cat. sp. gemir, fr. geindre ╚Öi g├ęmir, pg. gemer). Scot ni╚Öte slabe sunete de durere: r─ânitu nu pl├«ngea, ci numa─ş gemea. Fig. ├Äs subjugat, ├«s supus str─âinulu─ş: a geme supt jug. ├Äs foarte plin (ca ngr. g├ęmo): curtea gemea de lume, hambaru gemea de gr├«┼ş. V. b├«h├«─ş.
GEME vb. a se lamenta, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

Gemere dex online | sinonim

Gemere definitie

Intrare: geme
geme conjugarea a IX-a grupa a III-a verb intranzitiv
Intrare: gemere
gemere infinitiv lung