geme definitie

2 intrări

23 definiții pentru geme

GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă în stare de cristal pur. Diamantul este o gemă. ♦ Obiect de artă sau podoabă din piatră (de obicei de rocă tare) pe care sînt gravate, în adîncime, figuri sau motive decorative. ◊ (Adjectival, numai în expr.) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă din saline.
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni și, mai rar, despre alte ființe) A scoate sunete nearticulate, provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta, suspina. Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ Fig. În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34. ◊ (Metaforic) Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218. Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat. Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «sub» sau «de») A fi plin, încărcat peste măsură. Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241. Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
géme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. și pl. geámă; part. gemút
GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
GÉMĂ s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate prețioase. ◊ (adj.) Sare gemă = sare de bucătărie extrasă din saline. 2. Bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].
GÉMĂ s. f. 1. piatră prețioasă în stare cristalină pură. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucătărie. 2. bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)
géme (gém, gemút), vb.1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt).
GÉMĂ1 ~e f. 1) (nume generic) Piatră prețioasă translucidă. 2) Bijuterie cu o astfel de piatră prețioasă pe care sunt gravate figuri decorative. /<fr. gemme, lat. gemma
GÉMĂ2 ~e adj.: Sare ~ clorură naturală de sodiu cristalizată. /<fr. gemme, lat. gemma
A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere
gemă f. orice piatră scumpă. ║ a. sare gemă, extrasă din mine, în opozițiune cu sare marină.
geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apăsat, a suferi: a geme în exil; 3. fig. se zice despre arbori și ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].
gem, -út, a géme v. intr. (lat. gĕmo, gémere, it. gémere, pv. cat. sp. gemir, fr. geindre și gémir, pg. gemer). Scot niște slabe sunete de durere: rănitu nu plîngea, ci numaĭ gemea. Fig. Îs subjugat, îs supus străinuluĭ: a geme supt jug. Îs foarte plin (ca ngr. gémo): curtea gemea de lume, hambaru gemea de grîŭ. V. bîhîĭ.
*gémă f., pl. e (lat. gemma, boboc, mugur, peatră prețioasă). Peatră prețioasă (diamant, rubin ș. a.). Sare gemă, sare scoasă din pămînt (în opoz. cu sare marină): în România-s mine de sare gemă.
GEME vb. a se lamenta, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
sare gemă, → halit.

geme dex

Intrare: gemă
gemă substantiv feminin
Intrare: geme
geme conjugarea a IX-a grupa a III-a verb intranzitiv